Rugăciune pentru ortodoxie

Pentru că sunt atâtea “evenimente” şi “gesturi” care ne dau peste cap în ultimul timp, şi pentru că nu putem sta cu mâinile în sân, pentru că nimeni nu ia în seamă comunicatele, anunţurile şi emisiunile care ne invadează, să punem mâna pe plug. Fiecare cum poate, cum ştie, numai să ne rugăm. Pentru că vremurile sunt aproape, şi pentru că dacă nu ne rugăm, ori începem să facem scenarii paranoice, ori ne lăsăm copleşiţi de teamă şi o luăm la fugă, ori devenim indiferenţi. Atunci când noi nu putem face nimic (sau când ni se pare asta), Dumnezeu poate face totul. Dacă la începutul lui iulie o să înceapă în Timişoara cruciada evanghelistică, putem începe şi noi, acum, cruciada rugăciunii. Deşi ştiam că cruciadele s-au terminat de mult. Probabil au fost înghiţite de masca pacifistă a sectelor. Încă o dovadă că măştile sunt fragile. Cred că avem dreptul să ne apărăm veşnicia, şi nicio altă idee nu îmi vine în minte. Concret, rugăciune. Care, când, cine? Să hotărâm mai repede, că ne fuge vremea