Graniţa dintre a te apropia şi a ucide

Aseară am fost la Vis, cu Dan Puric. Am râs mult dar am şi plâns cu lacrimi uscate. Cea mai fascinantă parte a fost jocul mâinilor. După ce au zburat împreună, s-au despărţit. Atunci când una încearcă să se unească cu cealaltă şi ultima o respinge, dorinţa de unire devine violenţă pură. Devine ucidere. Şi cele două nu vor mai putea zbura vreodată, pur şi simplu pentru că o aripă a murit. Aşa îmi pare că a fost şi cu biserica. Atunci când catolicii s-au rupt, şi după ei anglicanii, protestanţii, unitatea a sângerat. Nu mai este. Acum încearcă, violent de multe ori, încălcându-ne identitatea, tainele, şi demnitatea până la urmă (pentru că a călca în picioare ceva în care altul crede, înseamnă a-l călca pe el în picioare), să refacă această unitate. Să ne impună conceptul lor de unitate. Din fericire pentru noi, Hristos a spus că biserica Lui nu va fi biruită nici de porţile iadului, aşa că vom continua să ţinem steagul dreptei credinţe sus, indiferent de etichetele de intoleranţi, bigoţi, fanatici şi învechiţi (şi altele…) pe care riscăm să le primim.

A fost şi anul ăsta Bookfest

Am fost la Bookfest, azi, între o traducere şi dentist, pe fugă. Mi-a plăcut, prima oară când era linişte. Spaţiile mi s-au părut foarte mari. Şi am avut parte de libertate – să mă uit, să mă învârt, să nu cumpăr, să sar standuri. Prima oară cred când am sărit atâtea standuri. De obicei simt că e o datorie morală să mă uit peste tot.

Vedeta : Viaţa şi lucrările părintelui Serafim Rose. Alte cărţi duhovniceşti: Cuvinte din chilie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este.

Căutate: Gogol – Suflete moarte, Dorina Al-George – Şocul amintirilor

Neplanificate: Scrisorile lui Van Gogh către fratele său, Poeme de Paler, Curs de pictură

Rotarii

Istorioară cu tâlc: În timpul primului Război Mondial, rotarii erau la mare căutare; toate tunurile erau pe roţi din lemn, care se stricau una-două. În regiment, printre soldaţi, se caută rotari. Vine generalul şi-i roagă pe rotari să facă un pas în faţă. Pe fiecare îl întreabă unde a învăţat meşteşugul, de cât timp face roţi, etc. Ajunge la unul care zice că nu-i rotar, dar a făcut un pas în faţă pentru că-l cheamă Rotaru. Extrapolând, în ziua judecăţii vom fi chemaţi toţi creştinii. Toţi cei care au trăit cu adevărat creştineşte, vor primi Viaţa, cei care doar s-au numit creştini…

Mutaţii praznicale

Pun pariu că nici nu ştiţi ce sărbătoare e azi. Ziua eroilor? NUUU Înălţarea Domnului? E, da, dar nu e important. AZI E ZIUA EDUCAŢIEI. E, aşa da. Azi profesorii au vacanţă. Şi elevii. Toată lumea fericită. Mama mi-a zis: ştii dragă, joi e ziua educaţiei. Ba nu, joi e Înălţarea Domnului. E, şi asta, dar avem vacanţă şi ne bucurăm de ziua educaţiei. Înălţarea o trecem cu vederea, că oricum e o poveste pe care ne-o spun popii ca să ne stoarcă nişte bani în plus. Cei mai uimiţi au fost cei pe care i-am salutat azi cu Hristos S-a înălţat. Primul răspuns, azi dimineaţă: Adevărat a înviat! (probabil i s-a părut că n-a auzit bine). Al doilea: a, da, azi e Înălţarea şi Paştele cailor. Al treilea n-a mai venit, probabil persoana respectivă a crezut că m-am dilit.

În acest context euforic de europenizare a sărbătorilor noastre (până dispar cu desăvârşire, deja din primul an de coincidenţă cu o “sărbătoare” europeană se vede că s-au şters substanţial), nu pot decât să vă urez să vă ţineţi minte martirii şi eroii, să vă zic Hristos S-a înălţat (apropo, dacă nu ştiţi, răspunsul e Adevărat S-a înălţat, dar este numai cu condiţia să crezi asta), şi să vă dau un verset citat din memorie (adică prost) pe care l-am auzit la Liturghie azi: să se înalţe Dumnezeu peste tot pământul, şi peste inima mea, că inima mea Doamne a Ta este!