Apel umanitar nemediatizat

Sigur, şi eu o să spun să ajutăm Moldova. În Bucureşti sunt corturi unde se strâng ajutoare – apă, pături, haine, alimente neperisabile. Să dăm puţin, să se facă cât trebuie.

Mai am un apel umanitar de făcut, pentru că nimeni nu-l face. Să dăm ceva, mai ales o parte din noi – un zâmbet, o picătură din timpul nostru (da, ştiu, nici eu nu am timp), o strângere de mână – la Hospice Sfânta Irina, unde sunt 16 oameni bolnavi de cancer în metastază. Pentru îngrijirea lor se cheltuiesc 17.000 euro lunar. Fonduri Phare, insuficiente – sunt luni când nu mai sunt bani de salarii. Acolo durerea se strânge în bulgări şi se varsă în avalanşe. Moartea e la ordinea zilei. O picătură de omenie este absolut necesară. Fără ea, nici ei nici noi nu putem supravieţui.