Ce ne-a spus părintele Arsenie

În marea mea bucurie post-arseniană, am uitat să las aici cuvântul de învățătură rostit de părintele Arsenie acum șase zile: Să nu vorbiți de rău pe nimeni. Să-l suportați pe cel de lângă voi așa cum este, că trebuie să fie pentru un motiv lângă voi. Cu umor, încheierea: Și acum fuga marș acasă! Pe 15 e ziua lui.

Maia

Ieri am descoperit că bunica mea de 80 și ceva de ani devine desăvârșită. Chipul i s-a micșorat, are fața aproape ca o față de copil. Ochii mari, albaștri – ca în icoanele bizantine, unde ochii sunt mereu mai mari decât gura, ilustrând iluminarea omului, atotputernicia duhului. Râde, are o bucurie cuprinzătoare. Începe să semene din ce în ce mai tare cu strănepoțelul ei de 1an și 7 luni, cu care se joacă. Privește totul cu ochi buni. Răutatea nu mai are loc, e atâta bucurie și dragoste! Când să plec îmi spune: Inima mea e așa mare, că încăpeți toți în ea! Vărul meu i-a lăsat niște bani să i-i păstreze, și au dispărut. Când mi-a spus, s-a uitat la mine cu ochii unui copil prins cu mâța-n sac, care cere îndurare. Mai întâi nici n-a vrut să-mi spună câți erau. Aceeași frică de scandal am simțit-o când m-a rugat să nu le spun alor mei.

Sper să-mi aduc aminte să privesc mai des pe sfinții de lângă mine.