Sărbătoare
august 16, 2008
Azi e sărbătoare. Sfinţii martiri Brâncoveni şi Ianache Sfetnicul. Cei ce au stat drepţi, şi nu s-au lăsat înduplecaţi, cuceriţi, seduşi de promisiuni deşarte de libertate şi mărire. Cei ce au avut tăria să îşi asume vederea limpede, şi să plătească cu viaţa trăirea care le spunea că banii şi scurta libertate nu sunt decât amăgire, dacă Îl neagă pe Dumnezeu.
Mai nou ni se atrofiază simţul sărbătorii. Ne putem bucura de mâncare, de haine şi de obiecte în exces, dar nu mai simţim bucuria întâmpinării sufletului celuilalt, care vine spre noi în fiecare sărbătoare. De Paşti vine iepuraşul, de Crăciun Moşul. Dumnezeu a fost eliminat din tablou. Este incomod. Obligă la conştiinţă, la decenţă, la dragoste. La jertfă. Dormim până târziu, mâncăm bine, mai aruncăm nişte glume idioate ca să umplem golul din noi şi dintre noi. Nu ar fi în sensul epocii să ne trezim devreme, să ne împărtăşim de bucuria revărsându-se la Liturghie, să-i mângâiem pe cei îndureraţi de lângă noi.
Pentru că azi e o sărbătoare uitată, omisă de istoria care şi ea l-a omis pe Dumnezeu şi care trece cu vederea canonizarea martirilor de azi, cei care treceţi pe aici să le uraţi şi de la mine tuturor celor ce poartă numele de Constantin, Ştefan, Radu şi Matei putere să stea drepţi, să aibă sufletul limpede şi să întâmpine cu tărie şi cu conştiinţă vremurile grele care sunt deja pe drum! La mulţi ani şi mântuire!
