O bună patalama

Dacă vrei să înveţi ceva, NU te du la master! Interesul suprem se consideră că este obţinerea unei hârtii ca să te angajezi într-un post mai bun, dacă se poate unul european. Nu contează că şi în acel post îţi vei târî incompetenţa şi vei contribui cu succes la prăbuşirea respectului de sine şi a ţării per total. Nu contează cât de bine pregătit eşti, contează câte hârtii ai. Dacă vrei să înveţi ceva, nu încapi într-o instituţie. Eşti anormal, ne-trendy, anacronic. Eşti încurajat din răsputeri să nu mai lucrezi pentru Dumnezeu, adică cu conştiinţă, ci pentru salariu. Noul dumnezeu. În aşa situaţie, anormalitatea este de preferat unui salariu gras, care te face să uiţi de viaţa pe care nu ai mai avut timp s-o trăieşti.

Gloria/I.O.R.

Nu e un nou slogan de fotbal. Am mers pe jos prin zonă, să mă uit la intersecţiile prin care urmează să trec la examenul auto. De fapt, m-am uitat mai mult la copaci. Atât de frumoşi, atâtea forme şi culori cum nu mi-aş fi imaginat vreodată! Aer, o îmbrăţişare într-o lume din ce în ce mai uscată.

Corectitudine

Mereu le-am încurcat. Corectitudine şi dragoste. Mereu mi-am justificat asprimea cu o brumă de dragoste faţă de celălalt. Asprimea mereu se manifestă faţă de celalalt. Cu mine sunt indulgentă. Acum o săptămână mi-am dat seama că trebuie să fie invers. Să-mi rup dragostea de mine, şi să fiu indulgentă, îndrăgostită de cel de lângă mine. Acoperiţi-vă neputinţele unul altuia… Nu scrie nicăieri: acoperă-ţi neputinţele tale. Aşa că, mai multă dragoste. Cea care nu e niciodată egoistă, pentru că atunci când devine aşa îşi pierde frumuseţea, lumina şi harul, devenind drăcească.

Şi mai ales pentru că lumea mă învaţă să mă iubesc, să mă cruţ, dar să-l stăpânesc pe celălalt şi să-i reproşez totul. Mai ales greşelile mele. Unde e corectitudinea în asta? Şi ce legătură poate exista între dragoste şi corectitudine, şi cum poate fi dragostea corectă, dacă Cel ce ne iubeşte mai presus de tot şi toate (mai presus decât El Însuşi) Şi-a dat viaţa pentru noi atunci când eram nişte nenorociţi? Şi ne suportă hachiţele, neputinţele, căderile nejustificate, iertându-ne, îmbrăţişându-ne şi îndrăgostindu-ne de fiecare dată. El, supremul îndrăgostit.