Primul propovăduitor din iad

Azi a fost prăznuită trecerea în iad (pentru că raiul a fost închis oamenilor până când Hristos a înviat) a marelui propovăduitor al venirii raiului, Sfântul Ioan Înaintemergătorul. Şi anul trecut mi-am pus întrebarea asta: cât de tare ne ţinem noi de şi în propovăduire în iadul zilelor noastre? Câtă credinţă am în izbăvire, în bucurie, în VIAŢĂ? Şi anul ăsta, Sfântul Ioan stă mai bine la acest capitol decât mine.

Sandalele

Azi am ascultat Evanghelia în care Sfântul Ioan Botezătorul spunea că nu este vrednic să dezlege cureaua încălţămintei Mântuitorului. În timp ce ascultam priveam pictura de pe pereţii bisericii. Pictură realistă, delicată, frumoasă, o bogăţie de culori şi lumini care mă înalţă într-adevăr cu mintea la Cer. Ei bine, în niciuna dintre frescele ce-L reprezentau, Hristos nu avea sandale. Este desculţ chiar şi în fresca ce-L reprezintă pe tronul slavei, cu pâinea într-o mână şi cu potirul pe cealaltă. Părintele, la predică, zice, în legătură cu cuvintele Sfântului Ioan: vedeţi câtă smerenie. Eu mă uit la picioarele Domnului şi zic: dar uite şi smerenia ce depăşeşte smerenia Sfântului! Incredibil de puternic, frumos, curat şi simplu în această mare de smerenie asumată cu liberă voie! Fără sandale!