Ce am învățat făcând cercei

În pană de lucru fiind, am reciclat mărgelele, perlele și pietrele demult apuse (câteva cutii, dar campania de reciclare nu s-a încheiat) și le-am transformat în podoabe. Acum, împodobirea propriei persoane nefiind deloc duhovnicească, n-o să mă ating de idee, ci o să spun ce am învățat făcând cercei.
1. Culorile, formele, pietrele și materialele dăruite nouă sunt frumoase de-ți taie respirația. Nu încetez să mă minunez de ele. Numai un cips de turcoaz dacă privești, îți ajunge pentru rugăciune de slavă câteva zile.
2. Atunci când creez (o să-mi mângâi orgoliul spunând asta) neuronii mei se trezesc și întineresc. Scopul e mai puțin important ca indiciu de tinerețe, pentru mine cel puțin, decât creația. Retrospectiv privind, în ultimii 10 ani am privit mai mult decât am făcut. Și privit înseamnă un privit tâmp, hipnotizat, în niciun caz contemplație. Drept urmare, sunt foarte bătrână. Când nu creez, desigur.
Ca să nu ratez șansa, o să las și linkul blogului meu de obiecte artizanale (pe care o să apară și alte chestii în afară de cercei): pariziana.blogspot.com