Maia

August 9, 2008

Ieri am descoperit că bunica mea de 80 și ceva de ani devine desăvârșită. Chipul i s-a micșorat, are fața aproape ca o față de copil. Ochii mari, albaștri – ca în icoanele bizantine, unde ochii sunt mereu mai mari decât gura, ilustrând iluminarea omului, atotputernicia duhului. Râde, are o bucurie cuprinzătoare. Începe să semene din ce în ce mai tare cu strănepoțelul ei de 1an și 7 luni, cu care se joacă. Privește totul cu ochi buni. Răutatea nu mai are loc, e atâta bucurie și dragoste! Când să plec îmi spune: Inima mea e așa mare, că încăpeți toți în ea! Vărul meu i-a lăsat niște bani să i-i păstreze, și au dispărut. Când mi-a spus, s-a uitat la mine cu ochii unui copil prins cu mâța-n sac, care cere îndurare. Mai întâi nici n-a vrut să-mi spună câți erau. Aceeași frică de scandal am simțit-o când m-a rugat să nu le spun alor mei.

Sper să-mi aduc aminte să privesc mai des pe sfinții de lângă mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: