Leac de boală grea

August 24, 2008

Am citit azi în ultimul număr din Lumea monahilor: „Unii încearcă să se apropie de Hristos luptându-se în nevoinţă cu gândurile şi cu patimile. Aceştia reuşesc puţin deoarece lupta lor devine dură şi rece. Sunt mereu încordaţi, cu ochii la vrăjmaş. Alţii încearcă să se apropie de Hristos iubindu-L şi încercând să facă voia Lui. Aceştia reuşesc mai mult deoarece, nemaifiind atenţi decât la Hristos, cu timpul patimile îşi pierd din puterea atracţiei şi dispar. Nu-i mai atrag, ca şi o mâncare ce pentru ei nu mai are gustul dorit, pentru că acum „au gustat pe Domnul şi au văzut că bun este” – mai bun decât orice”

Cu cât darurile cresc, cu atât creşte şi sentimentul meu că sunt învăluită într-un cocon de dragoste, în braţe de lumină şi de grijă. Atâta timp cât persistă această fază de sensibilitate sufletească la prezenţa lui Dumnezeu, patimile într-adevăr dispar. Sper ca părintele Porfirie, cel ce a spus cele de mai sus, să aibă dreptate, şi treptat patimile să-şi piardă dulceaţa, revărsându-se dulceaţa Domnului. Mai bună decât orice.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: