Declaraţie de dragoste

Octombrie 30, 2008

You are so beautiful

Pantocrator la Patras

Pantocrator la Patras

Anunțuri

Da, aceeaşi temă

Octombrie 29, 2008

Dintotdeauna. Când dragostea se va răci. Răcirea dragostei şi egoismul MEU. Planurile MELE. Promisiunile MELE. Scopurile MELE. Oboseala MEA. Somnul MEU. În atâtea ALE MELE niciodată nu rămâne loc pentru celălalt. Celălalt e mereu cu minuscule. Îl tot amân, până la sfârşit. Un sfârşit pe care, cu aceeaşi mândrie, cred că ştiu că-l pot prevedea, şi că repar atunci tot. Stupidă soluţie nu? Cred că şi un copil ar râde. Numai durerea acelor prieteni pe care nu apuc să-i văd pentru că contează mai mult somnul, planurile, promisiunile MELE va înclina balanţa păcatelor mele. În veşnicie. Ceva dur şi adevărat despre asta am găsit la Antonie Bloom. Cartea nu e pe net, dar se poate cumpăra. Păcat că mereu mă fac că uit, şi continui la fel. Înşelare. Iertaţi, fraţilor!

Isihie


Treptat

se face linişte

în sufletul meu

şi se-nchid

ferestrele

dinspre lume

Pe pante

tot mai line

încep

să cobor

în adânc

în desime

Acolo unde

raze de lumină

şi har poleiesc

întinderi de iubire

Rugă

aş vrea să

nu-Ţi mai fiu

lacrimă

semnul durerii

pe mâinile-Ţi

întinse!

(din Cristina Crâşmariu, Grădinile împărăteşti, Bucureşti: Ed. Bizantină, 2004, paginile 45 şi 47)

Ocrotind

Octombrie 29, 2008

Era firesc ca după ce am venit din pelerinaj în Grecia să se dezlănţuie ispitele. Vuiet de răutate, răzbunare, urâciune, ceartă, scandal. Love nowhere. Chiar aşa? Dragostea peste tot. Aşa har, aşa ispită să-l pierd. Între timp, Hristos mă ţine în braţe. Desăvârşit. Ocrotind. Mângâind. Iubind nesfârşit. Frumuseţe. Sper doar să nu uit…

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de moarte, Ziditorul şi Ocârmuitorul întregii făpturi, Fiule, Unule-Născut, care ai strălucit fără de ani din Tatăl şi Acelaşi, neschimbat şi neamestecat, precum ştii, Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit, Cel ce nu Te-ai despărţit de Tatăl şi ai petrecut împreună cu noi, netrebnicii, lumina nepătimirii, stricătorul întunericului necunoştinţei, strălucirea celor treze, bucuria ortodocşilor, dulceaţa îngerilor şi a sufletelor, Cel ce eşti frumuseţea şi dulceaţa fără de săturare, Cel ce eşti poftit şi dorit, bogăţia cea covârşitoare a minţii celei curate, care Te caută pe Tine, Cel din fire preabun, preaîndurat şi preamilostiv, alungă de la mine, ticălosul, gândurile celor ce mă supără pe mine. Că Tu, cunoscătorule de inimi, Cel ce vezi cele ascunse ale mele, ştii că sunt fără voia mea. Iartă-mi-le, Stăpâne al tuturor, şi să nu-mi fie obişnuinţă spre păcat, ci, milostiv făcându-Te mie, trimite din scaunul cel sfânt al slavei Tale darul Tău, care să acopere neputinţa mea, a robului Tău celui netrebnic. Înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale, ca să fiu viu. Vindecă rănile sufletului meu şi luminează ochii cugetului meu, ca să înţeleg totdeauna iconomia care s-a făcut pentru mine. Şi ce voi zice Ţie, mai-înainte Cunoscătorule, Cel ce încerci inimile şi rărunchii oamenilor? Tu ştii că inima mea însetează de Tine ca un pământ uscat, deci, Stăpâne Preabune, trimite-mi darul Tău ca să sature foamea şi să adape setea mea. Că după Tine doresc şi însetez, Lumina adevărului şi Dătătorul mântuirii. Pică, Doamne, o picătură a milei Tale, ca să se aprindă ca o văpaie inima mea şi să mistuiască mărăcinii şi ciulinii din ea, gândurile cele rele. Iar mintea mea ca o roabă să se facă, dorind şi căutându-te numai pe Tine, Mântuitorul lumii. Izbăveşte-mă, Doamne, de toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi care vânează sufletul meu şi-mi dăruieşte ca cealaltă vreme a vieţii mele să o petrec în curăţie şi răbdare, bineplăcând Ţie. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, dăruieşte-mi iertare greşelilor mele celor din fiecare zi.

Aşa, Stăpâne Preabune, ascultă rugăciunea mea şi-mi dăruieşte cererile inimii mele, ca să mă fac biserică a darului Tău. Şi locuind el în mine, să-mi strângă cugetul meu ca un frâu, ca nu cumva rătăcind, să greşesc Ţie şi să nu fiu scos afară din lumina Ta. Că Ţie Se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă, mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În primul rând, precizez că mai sus scrie în deal, nu la Sf. Dimitrie. Pentru că la Sf. Dimitrie e numai căldură, pace şi dragoste. În deal e numai grabă, durere şi disperare. Acum un an am ajuns la coadă chiar de Sf. Dimitrie, duminică, după liturghie. În 3 ore am ajuns. Nu ţin minte să fi văzut accidente, Crucea Roşie şoma. Anul ăsta am stat 5 ore, sâmbătă. Oamenii erau calmi şi drăguţi, mi-am făcut chiar şi doi prieteni noi, Mircea şi Delia. Duminică, Mircea mi-a adus poze cu băiatul lui de 9 ani, Mina-Victor. Slujea la vecernie şi părintele Ciprian de la Sihăstria. În total, o bucurie. Când am ajuns acasă, a început mama că picioare rupte, oameni morţi prin altar, nebunie. Zic, nici n-am văzut-o. Luni s-a slujit liturghia numai în Deal. M-am întâlnit şi cu duhovnicul. Şi cu Anca. Numai atmosferă de rugăciune nu era, printre cei de la spaţii verzi care tot mutau ghivecele cu tufănele, maşina SMURD, maşina de curăţat toalete ecologice şi maşina de curăţat pe jos. Printre mamele venite cu copiii în cărucior să intre în altar. Singurii liniştiţi păreau preoţii care slujeau. Ciudat, IPS Anania nu era printre cei 35. Corneanu era. De-a dreapta lui Daniel. Buuun. Ajung acasă, mama înspăimântată, se uită la mine şi vede că sunt întreagă. Zice c-a apărut un domn la TV care a zis că el nu înţelege de ce atâta lume la moaşte. Acum puţine minute am citit nişte articole care m-au durut pe Război întru cuvânt. Oare de ce atâta scandal, şi de ce se transformă o sărbătoare aşa mare – Sf. Dimitrie e ocrotitorul celui mai pornografic, apostat şi murdar oraş din ţară, îmi imaginez cât de puternice sunt rugăciunile lui dacă Dumnezeu încă nu ne-a topit de pe faţa pământului – în aşa furie? Şi ca să nu mă dau deşteaptă, zic şi eu că scriu asta ca să nu mai contribuim şi noi, cei rar învredniciţi să simţim harul, la scandal.

Cu cât se rup mai multe mâini şi picioare, cât mai puţini oameni se vor duce în viitor să se închine. Cu cât mai mare scandalul, cu atât se huleşte mai mult şi cu atât se îndepărtează oamenii de singura biserică dreptmăritoare. Cu cât mai multe comentarii, cu atât ne putem ruga mai puţin, şi cu cât ajungem mai greu, cu atât ne mândrim mai mult. Şi cum Dumnezeu vine întotdeauna ca Pacea noastră, cu cât e scandalul mai mare, cu atât Îl ţinem mai departe.

Pentru mine liturghia de ieri a avut două momente de aur: când IPS Pimen a dat binecuvântarea, aproape că mi-au dat lacrimile, şi când spunea IPS Teofan rugăciunile, ca o mângâiere de har şi ca o consolare pentru tot scandalul din jur. Să ne ajute Sf. Dimitrie să ajungem şi la anul să ne închinăm de hram şi să ne apropiem până atunci de Dumnezeu pentru rugăciunile lui.

Always TiVi

Octombrie 28, 2008

Spun stareţii că semnul sfârşitului lumii va fi răcirea dragostei. Nu va mai fi cale de la un vecin la altul. Părintele meu zice mereu că i se spune că lumea s-a înrăit, dar nimeni nu mărturiseşte că devine mai rău pe zi ce trece. Răcirea dragostei, ziduri de care să ne spargem capetele în epoca comunicării. Aici intervine cel mai important membru al familiei mele: televizorul – mare, lat, imponderabil, atrage atenţia tuturor în sufragerie. Mereu când încerc să zic ceva sau să receptez un semnal de durere, dragoste sau emoţie de la părinţii mei intervine fraza standard: „urmăresc, nu mă deranja”. Ăsta e cazul fericit, pentru că în general se bagă cu forţa în conversaţie prin sonorul care creşte-creşte calcă totul în picioare. La televizor văd mereu oameni care nici nu se ascultă nici nu se înţeleg, adică efectele. Importanţa ni se evaporă brusc în faţa tăvălugului de pornografie, scandal, nesimţire, ateism, înjurătură şi dezumanizare televizată non-stop. Ne ascundem singurătăţile, setea de dragoste, de vorbit, în spatele unui imens ecran. Şi ne împietrim. Virgiliu Gheorghe zicea o dată de picătura de otravă care îl îndurerează – Libertatea. Cu televizorul, se umple paharul şi noi îi facem jocul.

Unul din filmele pe care le iubesc cel mai mult e Simone, cu Al Pacino. Realitatea noastră se virtualizează, televizorul ne crează, şi în final ajungem să nu mai existăm. Punct şi de la capăt?

Pentru Parintele Mina Dobzeu

Octombrie 26, 2008

Grav bolnav, parintele Mina. Una dintre primele carti duhovnicesti pe care le-am citit a fost cea despre Rugaciunea lui Iisus, in care i s-a luat si dansului un interviu. Sa-l pomenim la rugaciune. Un preot mi-a spus sa citesc Acatistul Sfintilor doctori fara de arginti.

Ghici ce-i?

Octombrie 15, 2008

Graţiere Tanacu

Octombrie 15, 2008

Are loc o campanie civică pentru graţierea maicilor şi preotului implicaţi în cazul Tanacu. Dacă credeţi că vieţile a 4 oameni merită efortul, luaţi formularul de aici, puneţi-l în plic şi faceţi un drum până la poştă.