Mâinile calde

Octombrie 14, 2008

Aş fi vrut să fiu la Iaşi azi. Sau măcar sâmbăta/duminica trecută. Acum un an, când m-am închinat prima – şi până acum singura – dată la Moaştele Sfintei Parascheva, era un frig cumplit. Lumea stătea la coadă de 13-14 ore, îngheţaţi toţi. Ca să vedeţi ce frig era, o să vă spun că purtam 2 rânduri de haine: 2 perechi de ciorapi, 2 fuste, 2 bluze, 2 geci. Mâinile Cuvioasei erau calde. De 1000 de ani. Mi-a zis apoi o prietenă care stă în Iaşi că mereu are mâinile calde.  De atunci i-am simţit ajutorul. Chipului ei, pe care îl vedeam aspru, i-am dezlegat între timp una dintre taine – are lacrimi în ochi, care stau acolo fără să curgă.

Sfânta Parascheva este mereu asociată cu botezul pocăinţei, al dragostei şi al dorului de Dumnezeu. Azi am fost la Liturghie la o biserică unde preotul a dat-o ca exemplu, pentru că atunci când Dumnezeu a chemat-o (la 25 de ani!) a zis „vin, Doamne!”, nu a găsit o mie de scuze să ceară să mai stea. Atitudinea noastră în faţa bolii, a suferinţei de tot felul, sau a simplei chemări a lui Dumnezeu să fie oare la fel?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: