Always TiVi

Octombrie 28, 2008

Spun stareţii că semnul sfârşitului lumii va fi răcirea dragostei. Nu va mai fi cale de la un vecin la altul. Părintele meu zice mereu că i se spune că lumea s-a înrăit, dar nimeni nu mărturiseşte că devine mai rău pe zi ce trece. Răcirea dragostei, ziduri de care să ne spargem capetele în epoca comunicării. Aici intervine cel mai important membru al familiei mele: televizorul – mare, lat, imponderabil, atrage atenţia tuturor în sufragerie. Mereu când încerc să zic ceva sau să receptez un semnal de durere, dragoste sau emoţie de la părinţii mei intervine fraza standard: „urmăresc, nu mă deranja”. Ăsta e cazul fericit, pentru că în general se bagă cu forţa în conversaţie prin sonorul care creşte-creşte calcă totul în picioare. La televizor văd mereu oameni care nici nu se ascultă nici nu se înţeleg, adică efectele. Importanţa ni se evaporă brusc în faţa tăvălugului de pornografie, scandal, nesimţire, ateism, înjurătură şi dezumanizare televizată non-stop. Ne ascundem singurătăţile, setea de dragoste, de vorbit, în spatele unui imens ecran. Şi ne împietrim. Virgiliu Gheorghe zicea o dată de picătura de otravă care îl îndurerează – Libertatea. Cu televizorul, se umple paharul şi noi îi facem jocul.

Unul din filmele pe care le iubesc cel mai mult e Simone, cu Al Pacino. Realitatea noastră se virtualizează, televizorul ne crează, şi în final ajungem să nu mai existăm. Punct şi de la capăt?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: