Da, aceeaşi temă

Octombrie 29, 2008

Dintotdeauna. Când dragostea se va răci. Răcirea dragostei şi egoismul MEU. Planurile MELE. Promisiunile MELE. Scopurile MELE. Oboseala MEA. Somnul MEU. În atâtea ALE MELE niciodată nu rămâne loc pentru celălalt. Celălalt e mereu cu minuscule. Îl tot amân, până la sfârşit. Un sfârşit pe care, cu aceeaşi mândrie, cred că ştiu că-l pot prevedea, şi că repar atunci tot. Stupidă soluţie nu? Cred că şi un copil ar râde. Numai durerea acelor prieteni pe care nu apuc să-i văd pentru că contează mai mult somnul, planurile, promisiunile MELE va înclina balanţa păcatelor mele. În veşnicie. Ceva dur şi adevărat despre asta am găsit la Antonie Bloom. Cartea nu e pe net, dar se poate cumpăra. Păcat că mereu mă fac că uit, şi continui la fel. Înşelare. Iertaţi, fraţilor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: