Lumina cea de seară

Noiembrie 10, 2008

Ieri stăteam la rând să mă închin la moaştele Sfântului Nectarie, care m-a ajutat foarte mult şi despre care sper să povestesc altă dată. Pe dealul de la Radu-Vodă era un peisaj absolut minunat. Se lăsa seara, nişte nori subţiri şi luminoşi stăteau alineaţi, perfect paraleli, pe cerul de un albastru ca de sticlă, clar şi totuşi întunecat. În faţă, copacii mari, dezgoliţi. Se auzea Luminânda, pe care o cântam toţi cei de la coadă, la unison cu cei din biserică. Apoi, de mai multe ori, ca la orice vecernie, Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru. Peste toate, strălucea lumina de la racla Sfântului Nectarie şi Dumnezeu parcă cânta şi El cot la cot cu noi. S-a păstrat sentimentul de apropiere şi de prea-plin de bucurie pe care îl avusesem toată ziua, de când m-am dus la liturghie dimineaţa şi până am adormit. Toate astea mi-au adus aminte de ceva de am scris demult, când îmi era tare dor să merg la o vecernie la mănăstire. Deci, urmează:

Văzând lumina cea de seară

O vecernie poate să fie o mare bucurie. O vecernie pentru că în mijlocul întunericului care se întinde peste noi, ca o pătură de moarte, se slujeşte luminii. Lumina, candelele, preoţii, credincioşii, hristoforii, se adună să se închine şi să vadă lumina cea de seară, cea din mijlocul întunericului, care-l biruie nu prin forţa şi intensitatea ei, ci prin faptul că nu se stinge niciodată.

Un gând îmbucurător şi dătător de multă forţă şi speranţă este acela că Hristos, intrat în noi de la botez, nu va ieşi cu nici un chip de acolo. Orice am face, oricât de răi am fi, lumina cea din seara în care s-a cufundat sufletul nostru va rămâne acolo, va străluci în zâmbetele noastre chiar şi atunci când noi nu vom pofti s-o vedem, când ne vom întoarce privirea de la ea. Hristos nu Se lasă dat afară din casa noastră şi va ieşi, poate pentru rugăciunile altora, sau poate pentru mila Lui cea dumnezeiască, cândva la iveală, în lacrimile plânse sau în secunda de părere de rău care va spăla ticăloşia noastră; spunea un Părinte al Bisericii că Hristos stă la pândă şi aşteaptă un prilej să ne mântuiască – o pâine aruncată în silă, o vorbă bună spusă de complezenţă, orice – că pentru El asta-i important. Atunci de ce nu e şi pentru noi? De ce e mai important pentru noi ultimul model de telefon mobil decât veşnicia noastră? Ca să ne fofilăm, om zice: lumea, societatea, nu ne învaţă. Aşa e, bună scuză – nu ne învaţă. Dar noi suntem vinovaţi în primul rând că nu vrem şi că nu căutăm să învăţăm, şi pentru asta nu avem nici o scuză. Din lene, mergem cu turma, o bârfim pe Monica Bârlădeanu şi o admirăm pe Mihaela Rădulescu, vedem cum ne întunecăm, cum ne golim, cum ni se face din ce în ce mai frică să fim singuri cu noi, şi nu zicem măcar o dată Doamne, dă-mi puterea să scap din mlaştina asta!

Lui Dumnezeu nu-I putem dărui decât voinţa noastră. Angajamentul nostru de a fi în slujba luminii, a lui Hristos. Ne aşteaptă să vrem să ieşim din întuneric ca să ne umple El de lumină sufletească, de sănătate trupească, de El. Şi nouă ne e lene…

Aşa cum se revarsă lumină din candelele aprinse noaptea în faţa icoanelor de har, aşa curge şi lumina lui Hristos în noi. N-am pierdut-o încă, pentru că se mai slujesc vecernii, Sfinte Liturghii, oamenii se mai închină când trec prin faţa bisericii, şi pentru că Dumnezeu ne iubeşte, ca pe un popor binecredincios şi dreptmăritor. Se va stinge vreodată? Nu. Nu, atât cât suntem aici. Noi avem doar responsabilitatea s-o înteţim, ca să nu se stingă; în noi şi în alţii. Atât cât suntem aici, lumina din sufletele noastre înserate ne poate încă arăta drumul spre cunoaşterea noastră dreaptă şi spre recunoaşterea milei ce ne ţine în viaţă, ce ne permite încă să respirăm. Dacă nu ne grăbim un pic şi dacă nu înteţim focul cu o rugăciune (chiar şi numai spusă, dacă nu şi simţită), cu o metanie, cu o bunătate făcută cuiva, sfârşitul ne va aduce şi întunericul. Şi abia atunci, Lumina, Hristos, ni Se va refuza. Veşnic. Păcat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: