Viagra

Noiembrie 10, 2008

Sunt una dintre miliardele de persoane care sunt în permanenţă bătute la cap cu spam-uri şi cu tot felul de mesaje infiltrate prin locuri neaşteptate din căsuţa de poştă electonică, care mai de care mai liniştitoare de suflet. Tocmai am primit o nouă rundă, şi ca de obicei le-am şters fără să mă uit la ele.

O majoritate covârşitoare o constituie cele ce laudă extraordinarele calităţi ale medicamentelor şi/sau tratamentelor (nu mă pricep, şi nici nu simt nevoia să-mi cer scuze pentru asta) de mărire a potenţei sexuale masculine. Cât mai lungi şi sugestive descrieri puse – ca un fel de compuneri oligofrene – în rândul de subiect.

Priveliştea care mi-a apărut în faţa ochilor minţii a fost cea a unui frate de-al meu care, ca şi mine şi ca şi noi toţi de altfel, a fost creat cu o demnitate mai presus de a îngerilor, şi în scopul clar de a se îndumnezei, de a se sfinţi, şi care stă gol (şi pe dinafară, dar mai ales pe dinăuntru) în mijlocul unei camere extrem de luminate – sub lumina reflectoarelor – şi îşi admiră organele sexuale mutilate de influenţa drogurilor binefăcătoare. Mărimea şi rezistenţa lor – pe care până acum nici nu le bănuia – îl şochează şi în final ajung să îl obsedeze, punându-şi amprenta asupra întregului lui comportament. Ajunge o maşină de sex, explorând la infinit potenţialul său sexual, care nu numai că este falsificat ci îi falsifică întreaga existenţă, îi bagă sufletul în groapa de gunoi şi – ca o bomboană pe colivă (atenţie la sensul colivei, a nu se înlocui cu cireaşa de pe tort) – îl face să se simtă şi fericit pe chestia asta.

Ştiu foarte bine, ca o vajnică absolventă de filologie ce sunt, că în postmodernism (adică prezent) sufletul nu prea mai contează. Nici intimitatea, de altfel; pudoarea e eliminată, ca şi sensul spiritual al proprietăţii private şi neîncălcabile – paradoxal, din ce în ce mai încălcată, deşi oficial ea este venerată ca temelie a gândirii democratice – şi se instalează, cu bocancii plini de noroi pe masă, exhibiţionismul. Importantă e carnea, hoitul. Idealiştii încă se mai chinuie să mai descopere sensuri metafizice în plăcerile hoitului, dar pe măsură ce se cufundă tot mai în adânc, începe şi procesul sinuciderii – mai întâi spirituală, apoi fizică. A propos, în Bucureşti e un spectacol de teatru – despre care voi vorbi fără să fi mers şi fără să intenţionez să merg la el – care se cheamă Sado Maso Blues Bar. O să-l trec pe lista de simptome.

În urma miraculoasei pastile, viaţa fratelui meu devine incredibilă. O cursă fascinantă prin trup, simţindu-se din ce în ce mai tânăr şi mai puternic. Din ce în ce mai dependent de fapt, pierderea lui – dureroasă până la sânge de Dumnezeu – din rândurile sfinţilor, greu recuperabilă (să nu încetăm să credem în mila lui Dumnezeu, totuşi analizez un caz absolut obiectiv), devine musca ce aţâţă pornografia – în curând, cea mai de preţ valoare a lumii noastre în numele „libertăţii”. Luat de val, uită că de fapt sufletului trebuie să-i dea cea mai mare atenţie, să-l exploreze şi să „tragă” de el şi să-l umfle la maxim. În schimb, îi dă jeguri, balegi, îi înfundă gura cu scârba unui act sexual care, devenind continuu, nu mai provoacă nici un fel de plăcere, ci este purtat doar de obişnuinţă. Aşa că şi sufletul – din aceeaşi obişnuinţă – se tot retrage, se micşorează, se face plat ca să nu mai încurce nici să mai deranjeze, pe scurt, capătă dimensiunile unei pastile de Viagra.

Diferenţa esenţială între sufletul astfel intrat la apă şi obiceiurile obsedante de satisfacere a trupului este că sufletul nu dispare niciodată. Pastila rămâne, şi există chiar şi potenţialul de a se umfla din nou, până îşi recapătă supremaţia naturală, normală, divină. Dacă vrea cineva să îşi „umfle” iar sufletul, trebuie să se supună unei operaţii incredibil de dureroase, cu riscuri de 99,99..% (cu credinţă foarte tare ele pot fi diminuate la 0,1% sau chiar la 0%), operaţie ce va dura toată viaţa şi pentru care chirurgul îşi va pune sufletul. Dacă merită, o să-l mai întreb pe fratele meu peste ceva timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: