Acasă

Noiembrie 13, 2008

Se păstrează ca aroma unui cozonac copt la 23.30, cu jumătate de oră înainte de Înviere. Se păstrează ca o trenă de zâmbete şi ca o îmbrăţişare caldă atunci când eşti disperat. Acasă. Azi am auzit a doua oară cuvântul ăsta din gura unui călugăr. Cred că în gura lor este cel mai dătător de linişte şi de siguranţă cuvânt posibil.

Prima oară mi-a vorbit despre acasă un părinte plecat de la Petru-Vodă tocmai la Constanţa. Era prin Bucureşti şi în cele câteva zile cât stătuse aici nu reuşise să se contamineze de urâciunea oraşului. În seara zilei în care am vorbit urma să plece iar la mănăstire. Când i-am spus că şi eu vreau mi-a spus: „păi nu mai sta, hai acasă”. Cel mai cald cuvânt rostit vreodată. Acum, că peste o săptămână o să-mi iau o pauză de Acasă, chiar şi numai de două zile, alt părinte, domiciliat „acasă de Moldova” mi-a spus că va fi acasă când vin eu. Incredibil cuvânt. Parcă sădit în adâncurile sufletului nostru, şi de luat obligatoriu cu noi în veşnicie. Pentru că veşnicia ne este acasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: