Anual, colindele și Hospice-ul

Decembrie 8, 2008

În fiecare an mi se întâmplă la fel. Știu tot felul de persoane credincioase, drăguțe, inimoase, care fac repetiții de colinde cu copiii. În fiecare an le invit să meargă să cânte și la Hospice Sf. Irina, care e departe, la care e greu de ajuns, unde oamenii sunt singuri și unde durerea pică în bulgări. Anul trecut, când am fost pe 26 decembrie, era o tristețe teribilă, de tăiat cu cuțitul, de plâns cu lacrimi de sânge. Nimeni nu mergea la ei, nimeni nu-i ținea de mână. Era doar moartea de față, în zilele în care toată lumea de afară sărbătorea Viața nesfârșită și mila adâncă a lui Dumnezeu. Deci, le invit pe aceste persoane, care la început îmi spun că vin. Apoi își dau seama că e departe și că sunt și alte locuri unde pot cânta – ceea ce este perfect adevărat, și nu le acuz – și se răzgândesc. Avem un program prea încărcat, avem de luat cadouri, de făcut pachete care să impresioneze, și uităm să mângâiem durerea de lângă noi. Așa, rămân singuri. Noi rămânem cu liturghia de 1 oră și jumătate de duminica, după aceea slujindu-i pe cei de la care primim înapoi cu prisosință, pe cei cărora le datorăm mulțumiri și recunoștință. Nu mai este niciodată timp pentru cei care nu ne pot da înapoi doar durerea lor. Bolnav am fost…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: