Între cipuri şi dragoste

Ianuarie 5, 2009

Sărbătorile au trecut cu diverse invitaţii, cu bani curşi pe apa sâmbetei (mă gândeam că anul trecut ROST-ul a strâns 25-30 de milioane pe care i-a dat cam la 5 familii cu mulţi copii, şi că cei 3 membri ai familiei mele am cheltuit cam atât în ultima lună numai pentru noi 3) dar încă vizibili în kilele pe care le-am pus cu generozitate, şi cu foarte puţine gânduri la celălalt, la cel gol, trist, sărac, care n-are bani nici de mâncare sau de medicamente, darămite de cadouri. Adică la Hristos. Zicea părintele Arsenie Papacioc că cerşetorii ne fac cel mai mare cadou – ne dau Împărăţia Cerurilor pe un bănuţ. Acum că am intrat în anul crizei, toată lumea este crispată şi nu dă oricum nimic, că ţine pentru zilele în care criza îi va ajunge la os. Puţini îndrăznesc să respire entuziasm şi vise de bucurie şi de credinţă. În general sunt priviţi ca nişte anormali. Anul nou a debutat cu diverse aniversări, şi cu multiple invitaţii la tot felul de localuri şi ieşiri. Nişte ieşiri la care iar am cheltuit, cu teama permanentă în suflet că nu voi mai avea ce da atunci când îmi vor cere cei ce nu au. Oare cum voi răspunde atunci când mi se va arăta că eu am mâncat dincolo de saţ, şi cineva poate la 100 de metri de mine murea de foame sau era bolnav, eu ştiam asta şi nu am făcut nimic?  E mai simplu să mă îmbuib în loc să ies în frig şi să caut un flămând şi să vorbesc despre pericolul cipurilor şi al lui 666 decât să fac o faptă de milă şi de dragoste. Chiar dacă această faptă de milă mi-a fost poruncită de Cel căruia mă închin, cel puţin fariseic.

Nu am susţinut niciodată şi nici nu susţin că nu trebuie să fim la curent cu realitatea controlului global ce ne este impusă şi ce ne va fi impusă din ce în ce mai crud. Numai că, aşa cum au spus sfinţii, criza şi controlul şi antihristul vor veni odată cu răcirea dragostei. Nemaiavând decât dragoste de noi înşine, stând cu mâna crispată pe portofel şi uitându-ne în sus sau în jos ca să nu-l vedem pe suferindul de lângă noi, pur şi simplu facem criza să se întâmple. Ne sinucidem dorind cu tot dinadinsul să ne scăpăm viaţa.

Nu ştiu dacă Hristos o să ne ceară socoteală de informaţiile apocaliptice pe care le avem şi pe care le răspândim, dar ştiu sigur că îmi va cere socoteală de câţi semeni am mângâiat şi am scos din deznădejde, cât m-am rugat pentru cei în dureri sufleteşti şi trupeşti, câţi am îmbrăcat şi câţi am hrănit, cât s-a reflectat dragostea Lui – talantul dat – în felul în care mă port şi în tot ce am făcut. Şi cum este posibil ca astăzi să fie ultima zi în care să pot construi acest răspuns, nu-mi rămâne decât să ies din ameţeală şi să împlinesc porunca.

Adăugire: Planul meu pe anul acesta este să găsesc o cale de a mă bucura de prezenţa şi dragostea prietenilor mei fără ca acest lucru să diminueze sumele date celor ce nu au de nici unele. Pentru că văd că mereu am bani pentru a le cumpăra daruri celor apropiaţi, dar din ce în ce mai rar descopăr ceva de dăruit celor ce nu au. În plus, încerc să ţin minte că mi s-a spus să nu chem la masă pe cel care mă poate chema la rândul lui, ci pe cel care nu-mi poate da nimic înapoi. Nădăjduiesc ca cele scrise aici să nu smintească pe nimeni, ci să mă ajute să pun început bun. Ele reprezintă doar o analiză a felului în care lumea devoratoare mi-a schimbat modul de a gândi, nu o judecată sau o osândă a fraţilor mei. Şi mai reprezintă şi o hotărâre pentru alt fel de început.

3 Răspunsuri to “Între cipuri şi dragoste”

  1. MILESCHRISTI said

    Mult spirit de observatie mai ai dumitale, surioara literata Diana! Orice lucru care te inconjoara iti serveste aproape in orice vreme ca “instrument” si motiv al “inaltarii” mintii la Cel Nevazut si la relatia si interdependenta care exista intre cele vazute din Creatie si cele nevazute!

    Lui Dumnezeu trebuie sa ii fim recunoscatori nu numai pentru ca ti-a dat darul acesta de a “putea” si a “stii” sa dezchizi bine ochii si sa “citesti” inteligibil si sa intelegi dincolo de perdeaua vizibilului, lumea in care existi si te lupti pentru mantuirea ta, ci trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu mai ales ca ti-a dat si darul si talentul de a talmaci “in cuvinte” scrise, articulate si imbinate in formele si constructiile unei limbi romane sfintite de rugaciune si meditatie, INVATATURILE minunate pe care le “tragi” si “extragi” din privirea si intelegerea “cantaritoare” a celor multe care te impresoara si care toate te indreapta si indruma catre UNUL si UNICUL, Stapanul si Facatorul lor, cum ne spune in Scrierile sale Sf. Maxim Confesorul!

    Intru prima data pe blogul dumitale, si raman surprins placut si incantat chiar de la o prima privire si citire, de calitatea postarilor si chiar de decorul si formele vizual-grafice in care imbraci si infasori continutul plin de stralucire al cuvintelor de invataura crestina pe care le infatisezi cititorilor.

    Cu siguranta ca odata descoperit acest blog, voi avea de acum incolo un real motiv ca sa REVIN si sa RE…poposesc in acest frumos si “cult” si imbietor popas virtual, ca sa ma desfat (atunci cand sunt apsat de intristari si griji coplsitoare) de un cuvant plin de invatatura si sa ma imbat (atunci cand sunt insetat si secatuit de desertul comunicarilor si discutiilor porcoase si de maidan) de mireasma unei limbi romanesti maiestru “plamadite” si sculptate in dantelaria postarilor pline de gingasie si suavitate ale unui suflet delicat si greu de inteles de o lume tot mai departata de Creatorul ei…!

    Doamne ajuta!

  2. Diana said

    Pe viitor, te rog să laşi laudele la o parte. Nu merit niciuna dintre ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: