Dulceaţă sufletească

Februarie 3, 2009

De câteva zile n-am de lucru. Totuşi, mă bucur de timpul ăsta, pentru că ştiu că îmi este dăruit pentru a reface proviziile de pace. Citesc în regim de dependenţă memoriile lui Anania, şi visez la un fotoliu în camera mea şi la o provizie de ceai, la o căţuie cu tămâie şi la tihnă pentru a începe să-mi dau din nou seama de realităţile mele sufleteşti. Am început să-mi revărs din nou nădufurile în jurnal şi am chef să decorez ceva. Plănuiesc o icoană pe sticlă cu Acoperământul Maicii Domnului, dar de botez pentru fetiţa unei prietene. Visez la o terasă a Academiei de la Sâmbăta şi la un polieleu cântat de părintele Iustinian, la o „serată” cu papanaşi. Visez să respir dulceaţa pe care numai Dumnezeu o dă, dar pentru care trebuie să tacă toate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: