Culoarea păcii

Februarie 16, 2009

Acum două săptămâni mi-am cumpărat un palton negru. Cum era frig, am luat primul şal pe care l-am găsit şi mi l-am pus pe cap. Era negru, uşor pictat, mai mult şters. Fusta pe care o purtam în ziua aceea era tot neagră – bluza era roz cu gri şi cu alb, dar nimeni nu ştia ce culoare avea bluza. M-am urcat în maşină lângă tata şi a început „letopisăţu'”. Vai, arăţi ca o călugăriţă, ce ţi-a venit să te îmbraci aşa. Brusc o linişte inexplicabilă (şi rară) mi-a coborât în suflet, şi oricâte injurii aş fi primit, nu vroia să se clintească de acolo. Aşa am aflat eu că culoarea păcii este negrul, nu albul. Negrul ne izolează de moartea care mişună prin jur, cu titlul de viaţă, şi ne ajută să ne deschidem sufletele spre minunea Vieţii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: