Moartea

Iulie 3, 2009

Un titlu pe care mi-l doresc neutru, deşi ştiu că nu va fi. Ieri am fost la film – Te iubesc de mult – un film bun, bine jucat, cu mesaj, cu meditaţie, etc. O mamă care îşi omoară fiul de 6 ani, pentru că era bolnav şi suferea teribil. O temă din ce în ce mai des apărută şi servită într-un ambalaj atrăgător, care ne face să empatizăm cu cel care comite crima, să-l înţelegem şi să-i dăm dreptate. Ceva ce are a face cu civilizaţia plăcerii, cu dorinţa de a respinge orice durere sau orice necaz ca nenatural şi insuportabil, impropriu vieţii şi fiinţei umane.

Vineri când am fost la Luvru am găsit şi explicaţia. M-a cutremurat şi detaliile imaginii mi s-au împlântat în minte şi în inimă. Mi-am explicat şi ruperea de biserica ortodoxă, şi reforma, şi comunismul şi capitalismul, cu durere. Iată imaginea:

Coborârea de pe cruceCu detaliul relevant:

Iisus Am văzut cum moartea L-a cuprins pe Dumnezeu, cu toate semnele, cu detalii teribil de naturaliste, care înspăimântă. O diferenţă imensă între asta şi orice icoană ortodoxă cu Coborârea de pe cruce. Uite, aici e un exemplu. Aici Hristos este doar adormit, simţi că respiră, este înconjurat de dragoste şi de trandeţe, în niciun caz nu este tratat ca un mort. Şi atunci, o lume care consideră de sute de ani că Dumnezeu este mort, cum să nu considere necazurile de orice fel (de la foame şi dorinţa de sex la cancer) nişte întâmplări ale căror efecte trebuie să le suprime? Cum să nu se creadă stăpâni dacă pe Stăpân Îl cred mort? Cum să nu ucidă ca să curme durerea? Cum să nu sprijine eutanasia şi să n-o considere un act umanitar?

În balanţă aş pune mama unui băiat de 24 de ani, bolnav de cancer osos, care mi-a zis că niciodată nu L-a întrebat pe Dumnezeu de ce i-a dat un necaz aşa mare. Nu s-a certat niciodată cu El atunci când băiatul ei urlă de durere. Toată durerea fiind dăruită ca să o apropie mai tare de El, Îi simte alinarea şi respiraţia bună peste toate rănile sufletului şi în niciun caz nu-L vede mort.

2 Răspunsuri to “Moartea”

  1. Andu said

    Fiecare fiinta umana are dreptul sa renunte la propria viata atunci cand crede ca problemele pe care le are, mai ales cele de natura medicala, sunt insurmontabile. Ce sa astepti?
    Durere, suferinta, sa ii obligi pe cei apropiati ( daca exista) sa se sacrifice pentru tine.
    AVEM DREPTUL SA STABILIM SINGURI CAND SI CUM SA IESIM DIN SCENA.
    Nu ma incalzeste ce zic popii mincinosi si fatzarnici sau nu stiu ce parlamentar semianalfabet. Apropo, a-ti vazut un parlament si un guvern mai jalnic?
    Deci….. hai sa nu mai fim fatarnici si sa lasam pe fiecare om sa faca ceea ce vrea cu viata sa atata timp cat nu deranjeaza pe nimeni

    • Diana said

      Bănuiesc că eşti de acord şi cu prostituţia infantilă, atâta timp cât se face underground şi nu deranjează pe nimeni. Pentru că tot atâtea suflete se ucid şi cu asta câte se ucid prin eutanasie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: