Intervalul (in)demnității

Septembrie 11, 2009

După o interpretare de 2 zile, cineva din sală mi-a trântit într-un context mai puțin formal (și nu era beată) că e bine să fii așa traducător, că te măriți cu unul dintre străinii pentru care traduci. A adăugat că știe ea o doamnă, profesoară de italiană, dintr-un oraș din țară, care s-a măritat cu un italian pentru care a făcut interpretare. I-a făcut ăla casă, cu două corpuri, palat ce mai. De parcă ea ar fi fost întreținută, bună de nimic, doar să seducă și să consume banii muncitorului său bărbat. I-am spus că eu nu am de gând să mă mărit cu niciun spaniol. Păcat că o femeie vede femeia ca o întreținută, ca un obiect sexual care doar manipulează, nu face mai nimic altceva.

Azi când treceam prin fața pieței o țigancă tânără și slabă bătea un țigan pentru că vroia s-o părăsească. Publicul asista amuzat. Doi țigani burtoși au trecut râzând și sfătuindu-l pe împricinat s-o ia pe nenorocită la bătaie, că doar poate s-o omoare. O băbuță încremenise cu sacoșele în mână, se uita cu curiozitate și cu antren. Nimeni nu apăra pe nimeni, toată lumea se distra de durerea femeii ăleia care nu se putuse abține să-și spele rufele murdare în public.

Pe stradă, un bărbat foarte decent (curat, parfumat, cămașă) o înjura de mama focului pe o femeie (coafată, nedezbrăcată, etc.) care nu ezita să-i răspundă. Ea nu a găsit altă cale de a reacționa demn la lipsa lui de demnitate. Poate i s-a amputat în timp…

O pictoriță se întreabă de ce toată lumea râde la teatru și nu știe ce fițe să mai facă la spectacolele comerciale de teatru care nu se ridică la înălțimea desăvârșită a gustului ei. Nu merge la teatru pentru că sunt toate proaste, dar când îi spun cum să le caute pe cele bune strâmbă din nas.

Recunosc că este un lanț destul de pestriț de întâmplări nedemne, care ne arată că ne privim unii pe alții ori  ca pe niște obiecte de manipulare, ca pe niște avizi de bani și putere, ori ca pe niște jucării sexuale sau ca pe niște ființe care trebuie murdărite și  pedepsite cu orice preț, ori ne amuzăm teribil și nu mai suntem permeabili la nicio durere, ori suntem prea răsfățați și nu mai știm ce ne dă adevărata demnitate. Aurea mediocritas…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: