Mâinile calde, liniştea şi tufănelele

Octombrie 14, 2009

Acum doi ani am fost prima oară la Iaşi, pentru hramul Moldovei: Sfânta Parascheva. Am ajuns la catedrală seara, Sfânta era scoasă afară, şi era frig. Aşa frug a fost zilele acelea că am purtat două rânduri de haine, adică două perechi de ciorapi, două fuste, două pulovere şi două geci, una peste alta. Am ajuns cu 3 zile înainte de hram, iar când am ajuns în faţa raclei şi am atins cu buzele mâinile Sfintei, acestea erau calde.

Anul ăsta am ajuns din nou în faţa ei în Săptămâna Luminată. Eram numai 15 persoane (microbuzul nostru pelerin de Paşti), aşa că am stat la coadă şi m-am închinat de trei ori. Atunci am simţit ceva ce probabil nu voi mai simţi niciodată, sau poate în rai: mi-am simţit sufletul uşor şi fericit. Am încercat să-mi îndrept atenţia înspre o rugăciune, dar n-am reuşit – toate le-am simţit rezolvate şi eram convinsă că viaţa mi-a fost dată numai ca să mă bucur nespus de aşa mare fericire.

Cum mâine urmează să ajung şi eu la Iaşi, azi mergeam pe stradă şi mă gândeam la Sfânta, când la orizont îmi apare o vecină care-mi pune în braţe un buchet de tufănele albe, şi-mi zice „cadou de la Sfânta Parascheva”.  Acum ce să mai zic, numai ochi să avem să vedem cum ne ciocnesc minunile clipele, una după alta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: