Deosebire

Ianuarie 17, 2010

„Altele sunt semnele înșelării și altele ale darului; căci duhul cel rău al înșelăciunii, când se apropie de om îi tulbură mintea și îl sălbăticește, îi face inima aspră și o întunecă, îi pricinuiește temere, frică și trufie, îi slăbănogește ochii, îi tulbură creierii, îi înfiorează tot corpul, îi arată cu nălucire în ochii lui lumină nu strălucită și curată, ci roșie, și îi face mintea uimită și diavolească, și-l îndeamnă să zică cu gura lui cuvinte necuvioase și hulitoare. Și acela care vede pe însuși duhul înșelăciunii de mai multe ori, se iuțește și este plin de mândrie, și smerenia nu o știe cu totul desăvârșit, nici plânsul cel adevărat și lacrimile, ci totdeauna se fălește cu isprăvile lui și, fără sfială și frică de Dumnezeu, se află în patimi. Și pe scurt, își iese cu totul din minți, ajungând la pierzare desăvârșită (…) Iar semnele darului sunt acestea: când se apropie de om darul Sfântului Duh, îi adună mintea, îl face să fie luător aminte și smerit, îi aduce înainte pomenirea morții, a păcatelor, a judecății de va să fie și a muncii veșnice, și face sufletul lui lesne umilitor, a plânge și a se tângui, îi face și ochii lui blânzi și plini de lacrimi. Și cu cât se apropie de om, îl îmblânzește în sufletul lui și-l mângâie prin sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, și prin nemărginita Lui iubire de oameni, pricinuind în mintea lui vedenii înalte și adevărate; întâi, pentru puterea necuprinsă de minte a lui Dumnezeu, cum adică cu un cuvânt a adus toate făpturile dintru neființă în ființă; al doilea, pentru puterea Lui cea nemărginită, care ține, ocârmuiește toate și are purtare de grijă pentru toate; al treilea, pentru necuprinderea și neînțelegerea Preasfintei Treimi, și pentru noianul cel neurmat și neajuns al dumnezeieștii ei Ființe și celelalte. Și atunci dacă se va răpi mintea omului dintru acea dumnezeiască lumină, inima lui se va face alinată, prea blândă și izvorăște roadele Sfântului Duh: bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, milostivirea, dragostea, smerenia și celelalte, primind sufletul lui o bucurie nepovestită” – din viața Cuviosului Maxim Cavoscalivitul, Viețile Sfinților pe ianuarie, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005, pg. 237

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: