Cum nu aş putea trăi

Mai 4, 2010

Fără Hristos. De fiecare dată când primesc Sfânta Împărtăşanie primesc o măsură bună, îndesată şi cu vârf, de viaţă. Totul păleşte în faţa bucuriei, a puterii, a statorniciei pe care le primesc fără să le merit. Din mila imensă a lui Dumnezeu am un duhovnic care îmi dă dezlegare să mă împărtăşesc mai des decât în cele patru posturi; după ce 25 de ani am trăit fără Împărtăşanie, este un dar, o minune, o bucurie nemăsurată şi nemăsurabilă. De fapt, din cei 25 de ani trăiţi departe de biserica ortodoxă, nu mai ţin minte decât o căutare fără fund, doar din instinct, găselniţele amânând, înşelând, ignorând sensul vieţii mele, acela de a găsi cu adevărat. Fără Hristos viaţa e doar o convenţie, trăim într-un univers de mucava care se va prăbuşi la prima inundaţie. Dacă îţi bate inima eşti viu; deloc: dacă în inima ta pulsează Adevărul, eşti viu.

Zilele trecute mă gândeam la complexe. Cum nişte oameni buni, autentici, credincioşi, pot dezvolta complexe care îi închid. Cum nişte fascicole de bucurie se închid singure într-un spaţiu întunecat. Singurul răspuns pe care l-am găsit a fost că, aflaţi în faţa complexului, uită că sunt prietenii lui Dumnezeu, şi pun mai mult accent pe formele exterioare sau pe cele dobândite, ca gradul de educaţie. Uită taina pe care o trăiesc şi asta îi întunecă. Şi pe mine. Şi în ciuda tuturor întunecimilor mele, mi se dăruieşte iar şi iar (de şaptezeci de ori câte şapte) Lumina, Bucuria, Viaţa, Adevărul. Material, palpabil, dincolo de exprimabil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: