Omul frumos

Mai 26, 2010

Acum câteva zile am văzut primul dvd din cele patru cu conferinţele lui Dan Puric la Ateneu, şi acolo povestea ca dovadă de frumuseţe cum suna tatăl lui robotul de la ora exactă şi cum dialoga cu el, nefiind obişnuit să trateze vocile ca aparţinând roboţilor, ci oamenilor. Azi am păţit şi eu aşa ceva. M-am împiedicat în piaţă şi am căzut (promit ca data viitoare să fac poze, şi să depun cel puţin o plângere la drumarii care îşi bat joc de sufletele noastre, făcându-ne să ne fie frică la fiecare pas şi să ne uităm numai în asfalt). Aproape instantaneu am văzut o mână coborâtă până la nivelul meu (însoţită de un cor de voci – ia uite, să vezi că şi-a rupt piciorul). La capătul mâinii mă aşteptam să văd un bărbat zdravăn, dar nu se lega cu grija şi eleganţa cu care fusese întinsă. Am ridicat ochii şi am văzut un bătrânel firav, din altă lume, cu o pălărie albă de soare, a cărui voce nu participase la corul anterior. Doar reacţionase firesc, deşi dincolo de puteri – era atât de firav că nu mă putea ridica. Când am reuşit să mă ridic şi să mă scutur a apărut şi un gardian care m-a întrebat, între satisfacţie şi curiozitate, dacă mi-am rupt piciorul. Nu s-a oferit să mă ajute în niciun fel, nici măcar să mă sprijine să merg. Când i-am spus că nu, a plecat. Mergând, mi-au dat lacrimile de atâta frumuseţe, şi am regretat sincer că e atât de firavă. Bine totuşi că nu a dispărut, deşi genocidul în curs de desfăşurare probabil are şi misia asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: