Pelerinaj la Diaconești

Iunie 27, 2010

În fine, s-a întâmplat! Îmi doresc să ajung la Diaconești de vreo 4 ani, și mi-a fost tare greu să găsesc un organizator, și mai ales locuri. La Diaconești, ca peste tot în Moldova, te simți ca acasă, cu oameni buni și care te privesc cu drag, gata să te ajute. A fost prima oară când am mâncat la mănăstire și au venit maicile să ne întrebe dacă mai avem nevoie de ceva. Tot prima oară când se închisese pangarul și maica a lăsat mătura ca să-mi dea mie cărți. Este o curățenie perfectă, totul este nou și spornic spre bucurarea noastră, a tuturora.

Tot prima oară când duhovnicul mănăstirii, dacă vine un grup, ține cuvânt de învățătură – 1 oră sau și mai bine – indiferent de ziua din săptămână, și probabil indiferent de câte are de făcut. Este o minune rară să auzi adevărul spus răspicat, fără frică și fără compromisuri, mai ales când totul în jur pare să îl absoarbă și să trăiască din el. Cărți editate care mai de care mai repede, mai frumos și într-o românească curată și care bate în același ritm cu sufletul nostru. Multe, neașteptate, mereu altele.

O rugăciune fără cozi de cuvioșenie falsă, fără meșe de fariseism, care te trezește și pentru care trebuie să fii treaz, altfel îți fuge de sub picioare. O normalitate și un firesc duhovnicesc deja devenit rara avis, în spatele eșarfelor mari, fustelor largi și lungi, crucilor multe și prost (sau bine) făcute. Atunci când am plecat de la Diaconești mă simțeam ca atunci când plec de la Petru-Vodă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: