Ceainării și pasiuni

August 18, 2010

De vreo 4 ani încoace tot beau ceaiuri. Infuzii rar, sunt pasionată de ceaiul verde, și pentru simplul motiv că nu pot bea cafea. Ultima cafea băută, acum vreo 4 ani cred, mi-a provocat amețeli, greață și spasme. În absența unui trezitor matinal sau de miez de zi, am căutat de zor, am văzut că ceaiul negru are același efect cu cafeaua, și m-am apucat cu ambele mâini și cu toate cănile de ceaiul verde. Acum un an, împreună cu o prietenă, visam la o ceainărie, dar n-a fost să fie. Asta nu înseamnă că încă nu mai visez la ea.

Îmi plac ceainăriile pentru că sunt în general locuri în care poți sta liniștit de vorbă cu altcineva, te auzi, nu te deranjează nimeni, în general nu se fumează și nu se bea alcool, ești destul de în siguranță, și ai o varietate foarte largă de băuturi din care poți alege. Și pentru că îmi plac ceaiurile, da.

Caut de mult o atmosferă adecvată unei ceainării. Prima ceainărie a fost Vasiliada, cea de vizavi de Sfântul Gheorghe Nou (km. O). Era studențesc, liniștit, inedit. Da, băncile erau tari, dar era o atmosferă prietenoasă, cu totul specială, și ceaiurile erau foarte foarte bune. Cel mai bun, neegalat încă, tea shake pe care l-am băut vreodată – a ținut puțin, s-a poșircit repede (înghețata nu era suficient de rece, gheața prea puțină). Dar bun de făcut acasă, sigur iese excepțional, am încercat. Era și o librărie, prețuri mici, totul de la pereți la clopoțeii de pe masă, făcut manual. Între timp, Vasiliada a fost înlocuită de magazinul Potirul de Aur. Tot ce-i frumos poate fi înlocuit de ceva mai profitabil. A rămas o vagă impresie, doar câteva luni vara, la Metoc, pe o străduță din zona Armenească, într-o grădină superbă cu un aer boieresc și puțin improvizat, nepus la patru ace. Același ceai bun.

Apoi am descoperit Green Tea, lângă biserica Popa Soare. Mult mai mare (4 saloane și grădina), variat, cu o atmosferă caldă, cu grijă pentru detalii, decorat cu gust. Preferatul meu rămâne Micul Paris, salonul de la mansardă. A da, și cu umor. La Green Tea e greu să nu găsești loc undeva, vara grădina cu trandafiri și flori de tot felul e plină, trebuie rezervată masă din timp. Muzică de anii 20, frumoasă și intimă. Niște dulciuri fabuloase, o adevărată cură de calorii, ai tot mânca. Problema este cu ceaiurile, încă n-am înțeles de ce sunt atât de fade (nu comanda tea shake, o să primești o înghețată topită și nu foarte rece) și de ce parcă toate sunt la fel, chiar și calde. Singurul care mi-a plăcut a fost un rooibos cu fructe de pădure, pe care l-am băut rece, și care a ieșit foarte prost când l-am făcut acasă.

Bineînțeles, refugiul de centru rămâne Cărturești Arthur Verona, cu o grădină mare dar impersonală, și cu o ceainărie la subsol fără atmosferă și cam neîngrijită. Ceaiurile sunt cam ca la Green Tea, nimic deosebit. Oferta din meniu este foarte restrânsă, și nu cuprinde numai ceaiuri, ci și băuturi de toate felurile și mâncare, limonadă, etc. Spațiul, numit în meniu „alternativ”, nu are personalitate, drept care am hotărât că „alternativ” este un eufemism pentru „bun la toate, dar la nimic în mod special”. Dar cu siguranță este locul pe care l-aș alege dacă ar trebui să stau de vorbă cu cineva în plin centru. Și dacă m-ar prinde o ploaie torențială.

Ultima achiziție în palmaresul impresiilor este Bernschutz, noua ceainărie din str. Eremia Grigorescu. Dacă stau să mă gândesc mai bine, e mai bine aici decât la Cărturești, este tot foarte central, lângă parcul Grădina Icoanei, și ceaiurile sunt foarte bune. De fapt, cumpăr de la Bernschutz de un an, am deja niște obsesii, și îmi place foarte mult modul de conservare și aroma puternică a ceaiurilor. Preferatele mele sunt Sencha Organic și Sencha Spring Tea, ambele cu avantajul clar că sunt fără arome adăugate, și foarte aromate, și bineînțeles verzi. Știind calitatea ceaiurilor, mă așteptam la un spațiu deosebit. N-a fost să fie. Grădina unde vroiam să stau era de fapt două mese mici într-un spațiu mic, cu fața la stradă. O cameră mare cu obiecte și ceaiuri de vânzare. Altă cameră, salonul de fapt, cu o formă interesantă dar o singură fereastră, 4 mese și un fel de bar-paravan care mânca destul de mult spațiu. Problema mare de tot este conceptul. Este o cameră făcută să-ți ia ochii, nu să te bucure și să te relaxeze. Tapetul, partea cea mai tragică, este baroc și este negru. Cu auriu și cu alb, dar majoritar negru. Partea de jos este un gri straniu, destul de tipografic, rece oricum, tot cu figurine menite să dea iluzia optică de mici gipsuri aurii. Hârtie, plastic. Groaznic. Două oglinzi mari (nu mă duc să mă uit în oglindă când beau ceai, ci la cel din fața mea), menite să dea aceeași impresie de lux, cu rame foarte bogate, aurii. Mese albe, rotunde, foarte mici, cu scaune eterogene, nepotrivite (auriu, albastru, alb-grădină de vară și poate singurul care mergea, unul alb cu negru). Bomboana de pe colivă, în partea de sus, gipsuri albe cu niște zbenghiuri aurii. În cameră ochii nu găsesc niciun loc unde să se poată odihni. La baie, aceeași obsesie decorativă (până și făiănțăria e decorată cu argintiu!), dar totuși niște spații de liniște, lăsate albe sau mai puțin decorate. Partea bună e că mi-a plăcut ceaiul, Green Rooibos Lemon and Vanilla, pe care l-am băut cald (știu de ceva timp că ceaiurile reci băute în oraș sunt diluate și fade). Și prețul, până acum cel mai mic din toate ceainăriile.  Continui să fiu fan Bernschutz, dar i-aș sfătui să schimbe măcar tapetul, și să scape de domnișoarele gipsate. Să se joace cu niște dungi, să lase niște spații de relaxare pentru ochi și  să nu decoreze totul. Și să spargă oglinda aia mare, să scape de cea înflorată. Cele cu mai multe fațete pot fi lăsate. A, și treaba cu muzica. Nu consonează deloc cu decorul. Nici cu liniștea pe care un salon de ceai ar trebui să o inducă. Nu știu cine a făcut treaba cu decorul, dar cred că pentru a fi decorator de interior trebuie multă cultură, experiență, spirit ludic. Pentru că aici vin mulți tineri, cred, ar fi bine să facă o cercetare și să vadă ce le-ar place să vadă în ceainărie (culori, obiecte, scaune și mese).

7 Răspunsuri to “Ceainării și pasiuni”

  1. sorin said

    Buna
    incearca si ceainaria Triangle d’or depe ion mihalache langa mega image.ceaiurile lor sunt super si atmosfera de acolo pana la ora 6 e super relaxanta

    • Diana said

      Mulţumesc pentru recomandare. A fost o cunoştinţă şi mi-a spus că e frumos spaţiul, că ceaiurile sunt excelente, dar că se fumează. Atât de mult încât a rezistat doar o oră. Sigur este bună recomandarea, dar nu pentru nefumători

  2. s-a deschis pe str staicovici 37, demisol , o noua ceainarie,frumos aranjata, ca o poveste frumoasa de iarna , cam tot ce e pe acolo e hand-made, ceramica cred ca este luata de la Horezu , au si roata olarului acolo, daca vrei iti dau si argila si te invata cum sa modelezi , am baut o ciocolata calda facuta in casa care e absolut delicioasa , deschisa de la 14 la 23 , numele ceaiurilor sunt absolut superbe si numai sa citesti meniul e o adevarata desfatare , fac focul in sobe de teracota , daca ai noroc chiar asculti si povesti , au si sucuri naturale nu tinut la frigider , nu chimicale , cand comanzi o cafea , chiar atunci o rasnesc , muzica buna, linistita , nu stiu cine a pictat peretii , daca baietii care sunt acolo sau au chemat ceva pictori , pentru ca e intr-adevar ca de poveste. Un mic secret daca vreti intr-adevar ceva delicios comandati o ciocolata calda ( de casa …bunica ..mda) , tel 0733811620

    • Diana said

      Am fost, are şi puncte bune şi puncte deocamdată necorectate. Ca de obicei, veştile proaste mai întâi: nu ştiu ce caută o bucată din stema Moldovei (vultur cu cruce în gură) pe rama oglinzii de la WC. E prea puţină lumină, pe fiecare masă ar trebui puse cel puţin câteva lumânări, şi culorile sunt prea sumbre, dacă tot se pictează en-gros, ar trebui să se ţină cont de faptul că un demisol e deja întunecat. Tot ce am mâncat şi am băut a fost excepţional, nu am fost lăsate să stăm fără nimic de ronţăit atâtea ore, deşi nu am comandat nimic, gazda a fost foarte prietenoasă şi amabilă. Deşi nu credeam că vom rămâne la început, în final ne-am simţit bine, poate cel mai bine într-o ceainărie până acum. Însă este important bunul gust cromatic, lumina şi atenţia pentru detalii.

  3. Alexa said

    Foarte dragut e si la Serendipity (tot pe langa Gradina Icoanei),mai ales vara cand au o terasa cu leagane (ele exista tot timpul,dar nu cred ca ar tenta pe cineva sa-si bea ceaiul afara,iarna :)) )

  4. Mihai said

    Pentru cele mai bune ceaiuri din oras, va recomand DEMMERS TEEHAUS, Str. Academiei 9(langa Edgar’s Pub)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: