Loc de lumină

Septembrie 29, 2010

Sâmbătă dimineaţa am fost la acatist şi la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Râmeţ. La ora şase, în semi-întuneric, a început rugăciunea. După un timp, imediat după ce se luminase, de la icoana Maicii Domnului de pe catapetească (privit din biserică, de la jumătatea Pantanassei) a strălucit un fascicol de lumină mare, sub care era o rază mică-mică, ce s-a întreit după aceea. Am crezut că era lumina din altar, şi că venea prin uşile împărăteşti, dar când s-a tras dvera lumina a rămas. Apoi fascicolul s-a mărit mult şi s-a ridicat, unindu-se cu lumina limpede a răsăritului  care strălucea din altar. Cele trei raze s-au înmulţit şi toată biserica s-a umplut de o bucurie desăvârşită. Parcă un abur dulce de lumină mângâia frescele şi sufletele rugătorilor. Tot atât de dulce, delicat şi mângâietor ca şi Creatorul. Cred că a fost prima oară când mi-am dat seama ce minune este că ni se dăruieşte lumina văzută, pe care o luăm ca pe ceva obligatoriu, şi lumina credinţei, cu care Dumnezeu ne scaldă sufletele. Chiar dacă lumina de afară se întunecă şi se murdăreşte din zi în zi, noi să luptăm cu dinţii pentru neîntinarea flăcării din suflet. Singura care rămâne şi care ne curăţă privirea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: