Cu aplauze

Octombrie 26, 2010

Ieri seară am fost la Întoarcerea (Rusia 2003), regie Andrei Zviaghinţev, în cadrul Festivalului Filmului Rus. Am vrut să-l văd de când am citit în Lumea Credinţei despre el. Este primul film, de la Callas, la care s-a aplaudat la sfârşit. Toţi am stat lipiţi de ecran, de imagine, de simboluri, de personaje, secundă de secundă.

Nu vreau să povestesc nimic despre imagine, dacă veţi vedea filmul sigur vă va tăia răsuflarea. Tot ce vreau să ating sunt simbolurile, pentru ca filmul să nu rămână limitat doar la o naraţiune plus imagine plus personaje. Nu ştiu dacă mi le voi aduce aminte pe toate, dar voi încerca.

Doi fraţi care, după ce unul sare în apă de la mare înălţime, şi celălalt nu, se fugăresc până acasă. Uneori fratele mai mic (laşul) se întrece cu el însuşi, deşi se presupune că îşi urmăreşte fratele mai mare ca să se răzbune. Fuge doar pentru a se depăşi. Ajunşi acasă, mama le spune să facă linişte, tata doarme. Tata tocmai s-a întors după 12 ani. Copiii găsesc o poză de când erau mici, într-o Biblie ilustrată, chiar între paginile cu Geneza. Prima imagine cu tata este identică cu Hristos mort al lui Mantegna. Identică chiar şi sub aspectul figurii personajului. Un Dumnezeu pe care nu l-au mai văzut de la facerea lumii şi care se hotărăşte să se întoarcă. Explicaţia o vom primi mai târziu: Vreau să fiu cu voi. După ce se trezeşte, tatăl intră în cameră fără să spună un cuvânt, ordonă să li se toarne vin (roşu) băieţilor, spune „salut” şi împarte mâncarea cu mâinile. A doua zi toţi trei pleacă într-o excursie de pescuit, timp de 2 zile. Tatăl opreşte la un moment dat maşina, le dă bani să se întoarcă acasă şi le spune că vor pescui data viitoare. Insistă permanent să i se spună „tată”, chiar dacă mezinul refuză. Numai cel mare îl acceptă instantaneu şi fără niciun resentiment ca părinte. Relaţia tată-fii se desfăşoară de-a lungul poruncii ascultării, întotdeauna încălcată de cel mic. Faptele biblice se răstoarnă: mezinul nu primeşte mâncare atunci când cere, şi când i se dă o refuză. Nu i se dă voie să pescuiască, iar atunci când i se pun undiţele în mână, este lăsat singur pe un pod la marginea şoselei, tatăl revenind atunci când începe să plouă torenţial. Cei trei ajung pe o insulă, tatăl supraveghindu-i cât timp vâslesc, pe furtună (ca Hristos la cârma unei corăbii pline de apostoli înfricoşaţi de furtună). Frig peştele pe care l-au prins (ca pescari), şi tatăl pleacă de lângă ei în timp ce-l mănâncă. Fiul cel mare se urcă împreună cu tatăl într-un turn înalt (ca cel de la începutul filmului) pentru a admira insula, un rai nelegat prin nimic de pământ. Copiii pleacă la pescuit şi cel mare primeşte ceasul tatălui, împreună cu ordinul de a se întoarce într-o oră. Descoperă un vas naufragiat şi întârzie încă nişte ore. Atunci când tatăl începe să-l bată pe fiul cel mare, acesta îi spune că îl urăşte. Băiatul cel mic o ia la fugă şi se duce în turn, de unde i-e frică să sară. Trage trapa şi tatăl nu poate urca lângă el (bate în trapă, aşa cum bate şi Hristos la uşa sufletului nostru, strigând să-L lăsăm să intre, dar zăvorul e de partea noastră a uşii), aşa că se agaţă de exteriorul turnului, are timp să strige doar „fiule” şi se prăbuşeşte. Fiii îşi târăsc tatăl mort prin pădure, pe un pat de crengi, cu tot atâta greutate probabil cu cât târâse Simon din Cirene crucea lui Hristos pe Golgota. Îl pun în barcă, se strică motorul şi vâslesc până la mal. După ce pun toate lucrurile în maşină, spun că acum trebuie să-l ducă şi pe tata în maşină. Barca se desprinde de ţărm şi tatăl mort, în loc să se înalţe, aşa cum Hristosul mort şi înviat o făcuse, se scufundă cu o extraordinară tandreţe şi delicateţe, pentru a nu-şi mai împovăra copiii. Când vede barca desprinsă de mal, băiatul cel mic, care nu-i spunea niciodată „tată”, decât dacă era obligat, strigă „tata” şi fuge să aducă barca cu cadavrul. Prea târziu, dar nu şi pentru o legătură consfinţită prin  jertfă. Chiar dacă supremă. Copiii se întorc acasă, o altă întoarcere, şi noi vedem pozele drumului lor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: