Castelana

Martie 7, 2011

Se muta într-o casă mai mare, și avea planuri mari. Trebuia să le pună repede în practică. Încet-încet, oamenii din jur începură să aibă doar rolul de cărători. Cărau lucrurile ei, amenajările ei. Contau atâta timp cât își aduceau contribuția la visul ei. Îi privea de sus, îi supraveghea atent, să nu cumva să fure sau să înșele.

Fiecare cameră în altă culoare, cu alt model de gresie și de faianță. Cel mai bun parchet. Mobilă nouă.

Niște socoteli bine încheiate, la toți nasturii. Fără risipă. Cu bani puțini.

Niciodată însă nu se gândise de ce, și pe ce structură făcea asta. Mai bine zis, ultimul aspect fusese rapid trecut cu vederea. Dacă s-ar fi gândit prea mult, visul ei se putea prăbuși. Ce contează, structura sau lucrurile cu care o umpli? Pentru ea, cantitatea era îndestulătoare. Îi hrănea orgoliul. Castelana nu vroia să observe ce nu-i convenea, căci altfel ar fi trebuit să coboare de pe podiumul orgoliilor și să revină la realitate: un fum trecător.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: