Timpul plin

Aprilie 28, 2011

Niciodată, de Paști, n-am mai avut sentimentul rotunjimii. Un timp rotund, plin, neciobit de nimic rău, urât, nelalocul lui. Niciodată cântările din biserică nu sunt mai puternice și mai curajoase, ca acum când vestesc curajul de a fi viu. Plinătatea este, în esență, atributul vieții, și timpul Celui ce a biruit moartea nu putea fi decât revărsând viață și forță. Învierea – scopul vieții noastre, dăruit de Cel ce dă viață fără margini, fără restricții și fără zgârcenii. Cel ce ne scoate din mizerabil, din limitările noastre jalnice. Pentru că toate minunile pe care le facem, de la a ne mișca și a respira la o rugăciune de foc și lacrimi, la educație, comportamente, binefaceri, afaceri ( 🙂 ) nu le-am putea face fără viața, dăruită și re-dăruită nouă, cea mai mare minune de fapt la care cred că putem avea acces.

Hristos a înviat!

Anunțuri

Une chambre à soi

Aprilie 13, 2011

O cameră separată. Ceea ce orice regim opresiv și de control interzice cu desăvârșire. Dreptul la intimitate, pentru că în intimitate, când te strângi în tine, devii puternic. Ai șansa să te concentrezi, să te aduni, și să fii în fața propriului tău suflet. Te poți vedea așa cum ești și îți poți controla potențialul, talantul. Poți crea și studia. Devii bogat.

Atunci când intimitatea este violentată – prin intruziune sau exhibiționism – sufletul se dezechilibrează. Nu mai știi cine ești, și brusc nu mai poți nimic. Gândurile îți sunt întrerupte și toate premisele pentru mizerabilizare și rutinizare sunt îndeplinite. Ajungi la nivelul unui șobolan care trebuie să alerge în cursă, și nimic mai mult. Un mijloc de producție, o gură de consum.

Ceea ce comunismul a început, prin desființarea legală și obligatorie, a spațiului (proprietății, timpului) privat, capitalismul desăvârșește, ca vrednic urmaș, prin exhibiționism. Bârfă, can-can, big brother. Orele din fața televizorului și calculatorului, și dialogul înghețat cu apropiații, cu prietenii cu care nu mai ai timp să te vezi decât virtual.

Spațiul privat devine public, obiect de dezbatere și de viol. Singurul teritoriu care rămâne de apărat, camera noastră separată, care ne garantează libertatea, intimitatea și pacea, este sufletul. Atâta timp cât suntem sinceri cu sufletul și cu conștiința noastră, rămânem liberi.

Comoară

Aprilie 2, 2011

Comoara din centrul ființei mele, care radiază prețios și umple de minune fiecare clipă. Doar de n-aș acoperi-o cu zgură prea repede…