Dragostea ca alegere

Septembrie 3, 2011

Acum câteva luni aflam că nu avem nevoie să ne căutăm jumătatea. Sau cel puțin că nu este o nevoie sănătoasă. Dacă îmi caut jumătatea înseamnă că nu sunt completă, întreagă, ci că sunt doar o jumătate de om. Nu e o idee prea confortabilă. Și totuși, rămân atracțiile irezistibile – simt că nu mai pot trăi fără el – și sarcinile, de multe ori sisifice, pe care le pun pe umerii partenerului. Să îmi dea siguranță, tandrețe, sprijin material, să comunice cu mine, să mă asculte, să mă întrebe, să meargă unde vreau eu, etc. etc. Dacă nu, nu știu cum se face, dar dragostea dispare ca prin farmec.Lasă, ca o trenă, doar întrebarea: a existat vreodată?

Dacă sunt om deplin și nu doar o jumătate, înseamnă că pot alege să iubesc, în loc să nu reușesc să mă împotrivesc unei atracții irezistibile și tendinței de a-l adora pe partener atâta timp cât îmi împlinește toate nevoile. Pot înceta să fiu un despot. Nevoile nu sunt rele, dar cel de lângă mine nu este obligat să le împlinească. Singurul care le poate împlini, pentru că le-a pus în mine și știe exact care sunt și cum se împlinesc ele, este Dumnezeu. El este de adorat, nu cel de lângă mine. Așa pot ieși din sclavie emoțională și din compromis. Și am ochi să văd care sunt nevoile celui de lângă mine, pe care pot alege să le împlinesc, sau nu. Este o alegere bazată pe cunoașterea de sine (atunci când îmi conștientizez nevoile mi se deschid ochii și văd că partenerul – prietenul, șeful, amicul – meu are aceleași nevoi), pe dragoste liberă și pe empatie. Ies din cercul vicios și, în calitatea mea de om liber, pot iubi liber. Atunci iubesc și defectele, și slăbiciunile celui de lângă mine, le văd frumusețea și unicitatea.

De curând am fost în vacanță în Maramureș. În cușetă cu mine au fost doi tineri care lucrau în Spania. Erau frumoși și cu mult bun simț. Când am ajuns am aflat că majoritatea tinerilor sunt plecați în Spania, Italia sau Franța, fac bani acolo – în schimbul unei munci care le distruge respectul de sine și familia, dacă o au- și case imense și chicioase aici. Au rămas bătrânii. Femeile sunt la câmp, bărbații la birt. Cu toate astea, este o altă lume acolo. Una mai curată, unde oamenii te invită la ei în casă chiar dacă nu te cunosc, unde nu am auzit nicio înjurătură, deși casa unde am stat avea și un bar plin mereu de chiuitori și țipători. Niște locuri care îți par supranaturale atunci când revezi pozele, cu niște oameni chinuiți de trudă și care rămân pentru că nu mai pot dezerta. În ultima zi am cumpărat o cămașă maramureșeană. Nu este nouă, avea o pată mare de untură pe față și niște ațe care curgeau. Acum am scos pata și am rămas cu trecutul, și cu broderia de pe cămașă, sigur.

Atunci când am intrat în Biserică am fost pusă în fața unei sume de alegeri. Alegerea de a vedea un film versus a citi acatiste (nu înseamnă că nu mai văd filme); a mânca orice oricând oricum versus a ține post; a primi plăcere nelimitat versus a trăi în cât de multă curățenie posibilă în lumea spurcată din jur; a dormi sâmbetele sau a face coadă la spovedit. Și altele, și altele. Sigur, toate astea sunt exterioare, superficiale, dar sunt grele tare uneori. Doar uneori, pentru că la capătul unei jertfe minuscule dar care pare uriașă atunci când o faci, apar două secunde de bucurie care compensează tot. Fără compromisuri, dar cu dragoste.

Într-o lume în care mereu suntem puși să alegem, și dragostea de țară este altă alegere. Depinde doar dacă ne învârtim într-un cerc vicios și alegem să dansăm cu un partener vremelnic, sau dacă cunoaștem și iubim liber.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: