Abuz

Mai 4, 2012

„Oamenii suferă un abuz emoţional atunci când adevărul lor afectiv unic este ignorat sau respins, când sunt victimele ridiculizării, ale revărsărilor de mânie ori ale comentariilor critice sau insultătoare. De asemenea, abuzul emoţional apare atunci când o persoană este tratată în mod repetat cu tăcere distantă şi lipsă de atenţie.

În timpul abuzului intelectual, procesul de gândire este desconsiderat, întrerupt sau descurajat. De exemplu, atunci când ideile sau gândurile cuiva sunt supuse unei critici distrugătoare, când sunt judecate aspru sau pedepsite pentru erori în raţionament, când li se spune în mod autoritar şi rigid ce şi cum să gândească, fără a lăsa loc pentru creativitate sau eroare, acel om este abuzat intelectual.

[…] Orice persoană agresată în vreun fel este totodată abuzată spiritual. Dacă acceptăm ipoteza că rădăcinile noastre cele mai profunde sunt sacre […], atunci când ne abuzăm reciproc, violăm o parte sacră a divinităţii. […] Dumnezeu locuieşte în fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi este o parte preţioasă a Sinelui profund, încarnat, o picătură separată temporar de ocean. […] Atunci când ne purtăm violent cu ceilalţi, săvârşim totodată un act împotriva miezului propriei noastre fiinţe, împotriva izvorului etern, creator al existenţei noastre.

Când abuzăm pe cineva, rănim o altă fiinţă umană, îi impunem suferinţa. Rănind sau exploatând pe cineva, provocăm frică şi furie, lipsă de speranţă şi victimizare, confuzie, vinovăţie, ruşine. […] Atunci când provocăm suferinţă altor persoane, contribuim la crearea unor indivizi profund afectaţi. Ei devin nişte adulţi care poartă în ei copii răniţi nerecunoscuţi. Sunt oameni goi pe dinăuntru, deconectaţi de la sentimentul valorii lor şi de la sursa lor de inspiraţie.”

din Christina Grof, Setea de întregire, Bucureşti: Elena Francisc Publishing, 2007, p. 68-70