Septembrie 15, 2012

Sufletul meu
mi l-am tras la o margine.
Pe ring sunt numai urme
de paşi;
mi l-ar putea strivi.
când intru pe ring
îl pun în cuiul din perete, îl bat pe umăr
a aprobare
– pare să mă creadă,
căci apoi
nu se mai uită spre mine –
Suflete, stai puţin aici,
trage-ţi sufletul
de frică. Ai mâneci luuungi
ţesute în zeci de ani.
Care m-ar împiedica
să zâmbesc şi să dansez
chiar dacă asta e o minciună
totuşi aş vrea s-o fac.

Viaţa este atât de scurtă
muzica se termină mereu prea repede
şi
în plus
tu eşti veşnic
aşa că îmi poţi da un răgaz
o buclă
peste durere, frică şi altele
şi altele.
şi.
Mi-ar plăcea să dansăm împreună
încet, îmbrățișați,
prin sârma ghimpată a lumii ăsteia,
care să nu ne mai rănească
cu atâta
frică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: