Detașare 2

Septembrie 15, 2012

Uneori

anumite lucruri sunt de

terminat.

Atârnarea sufletului meu

de gesturile tale,

sensul meu

spânzurat de o privire de la tine

chiar și de una de mânie.

Lasoul de frică

în care

stau

prinsă dintotdeauna.

Regulile tale,

prea grele, prea perfecte,

prea colțuroase

pentru carnea moale a sufletului meu.

De fapt,

toate își au sensul lor bun.

Îți mulțumesc pentru răni

pentru că sufletul meu

devine carne vie.

Sensibilă.

Undeva în pulsația de viață

a cărnii vii

în rana rănii

Cineva a

așezat ușor

cu o respirație

iubirea.

Și cu ea, de-la-prin-sub braț,

pot lua încet-încet

privindu-te în ochii

care demult nu se mai uită la mine,

lasoul-atârnarea-frica-durerea-

mânia.

Mi-l trec peste cap

Respir.

Durere inspiră.

Durere expiră.

Umple

Golește.

Respir durerea și, cu ea,

lasoul rămâne undeva (nici eu nu știu unde,

sunt dezordonată)

uitat.

Sunt în fața ta.

Liberă.

Cu sens.

Cu.

Drag.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: