A new look

Decembrie 9, 2012

Ieri am fost la o conferință și, la un moment dat, cel care a susținut-o a citit din Steinhardt, bucata care este și aici. În lunile din urmă aveam o mare dramă, și anume că tatăl meu a venit la mine și nu s-a uitat la mine. Nici măcar nu m-a privit. A fost foarte dureros, o durere care a rămas, e definitorie pentru o bucată mare din viața mea, pentru că atunci când am auzit „după ce ai luat aminte la mine” de undeva din mine, foarte profund, a ieșit „Deci am un Tată care mă privește”. A fost ceva cutremurător, și au ieșit, tot din adânc, puține lacrimi, pentru că nu le-am dat voie să iasă toate, cred. După asta m-a apucat durerea de cap, din cauza furiei lui „nu m-ai văzut atâția ani”, furie pe tata. Conferențiarul a făcut o pauză de câteva minute, ca să ne reașezăm, a zis, iar eu m-am dus să-mi iau apă, între timp mi se făcuse și frig. Toată ziua încercasem să salut un prieten, dar nu reușisem, nu ne ciocnisem. Mă gândeam că îmi era atât de frig și aveam nevoie de o îmbrățișare. Deci, pe drumul spre apă, îmi iese în cale Bogdan, îmi zice „ce faci dragă” și mă ia în brațe. Aici se termină, sau aici începe, o altă privire. Cineva care mă privește, cu luare aminte. Mereu. Este minunată imaginea unor ochi care se întorc spre mine cu iubire. Minunată și adevărată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: