Toţi ai mei

Decembrie 18, 2012

Mi-e foarte greu să mă împac cu ce este în mine. Cu perversiunea, cu judecata, cu scârboşenia, cu jegul, cu puroiul, cu crimele. Foarte foarte greu. Săptămâna trecută, terapeutul meu a aruncat aşa, o vorbă (aruncă des cu vorbe pentru mine), zicând că multe persoane au reflux atunci când nu pot „înghiţi” lucruri despre ei. Tocmai aveam de o săptămână, reflux. Mi se arătau pedofili peste tot şi nu puteam înghiţi. Cum să nu ştiu eu cât de scârbos este un pedofil dacă nu sunt pedofilă? Deci, iarăşi foarte greu de acceptat. Eu trebuie să fiu iubită, iubibilă, nu se poate. Dacă sunt scârboasă, cine o să mă mai iubească? E, cine! Cineva. Tot Cel care iubeşte toţi oamenii şi care nu se uită la faptele lor, ci la ei.

Şi, de azi dimineaţă, tot vin oamenii ăştia în mine. Curvele, pedofilii, criminalii, gamblerii, cei care bat copii. Toţi ai mei. Toţi oamenii la care am privit şi am vrut să fac şi eu ce făceau ei. Nu ştiu, poate ca să mă murdăresc. Ca câinele la vărsătura lui… Toţi. Şi mi-am pus întrebarea, ce să fac cu ei? De ce mi i-ai dat? Ca să Mi-i aduci şi să-i iert. Pe toţi ai mei. Pe bunicul care o bătea pe bunica cu cizmele pe faţă. Toţi trăiesc în mine. Eu sunt toţi. Şi sâmbătă mergem cu toţii la spovedit. Asta da viaţă cu sens!

Un răspuns to “Toţi ai mei”

  1. cititor ocazional said

    … intelept este ca sa ne „spovedim” doar la duhovnic…

    cu riscul de a te supara…tu, care ai scris acest material, nu esti nici „femeie usoara”, si nici vreo criminala si nici vreo „pedofila” sau „consumatoare de imagini obsecene si imorale”…
    Nu stiu ce te-a determinat sa scrii acest articol, dar cred si banuiesc CA A IZVORAT dintr-o stare a mintii si sufletului tau care in momentul in care l-ai scris era sub o „ocupatie temporara” a unui abil „arhicon”…
    ceea ce spui ca „este” in tine, NU ESTE REAL, ci „este” doar in imaginatia ta, si cel mult in memoria ta sau intr/un ungher al puterilor mintii tale, unde a patruns un „intrus” venit din adancurile lumii intunericului…, si care te face SA NU MAI STII sa „stapanesti” DISTINCTIA intre „lucrarile” firii celei CAZUTE si a celei INNOITE de harul botezului.
    Parintele Sofronie De La Essex spunea ca TREBUIE SA NE RABDAM PE NOI, si sa nu ne RANIM cu o „cercetare de sine” primejdioasa si NESANATOASA…
    Cum poti, TU, care TE SPOVEDESTI de mult timp sa cazi „prada” unei atat de fine si subtile INTRZIUNI malefice in mnintea ta…
    „pacatele” pe care tu ti le IMPUTI tie, insati, TU NU LE-AI FACUT, fiindca de erqai „criminala” sau „pedofila” erai de mult in puscarie….
    Nu te poti JUCA cu „asumarea” unei „vinovatii” pentru fapte NEcomise, pentru simplub fapt ca ti-au trecut prin minte uneori, GANDURI despre aceste fapte, si ca le-ai fi incuviintat tacit in urucinea lor, pe ele si pe cei care le-au facut…
    „Asumarea” aceasta a unei FALSE si IREALE culpabilitati reprezinta UN SEMN ca „in dialogul” interior cu gandurile tale, te-0ai apropiat „primejdios” de mult de UN GARD si hotar care separa si demarcheaza DOUA MARI TARAMURI INTERIOARE, rtespectiv cel al judecatii si reflectiei sanatoase, de cel al judecatii NEsanatoase, ca sa nu spun, INSELATE si izvorate din AMAGIRE, dar nu amagire „de sine”, ci din amagire CARE NU ESTE PROPRIE firii si mintii tale, ci ti-a fost INNOCULATA, prin „sfredelirea” si „penetrarare” APARARII tale inteligibile de catre unn „duh” nevazut care are o experienta de multa vreme in asa ceva, si care nu este exclus sa mai fi amagit inainte de a te ispiti pe tine, si alte minti de intelectuali asemanatoare ca si constructie cu mintea ta…
    Asadar LEAPADA-TE de aceasta incorecta „cercetare scrupuloasa de sine”, caci te face sa-ti IESI din matca unei adevarate si sanatoase gandiri crestine…
    Seamana atat de mult aceasta „introspectie” interioara a ta cu acele „fata morgana” ale calatorilor prin desert care sunt atat de doborati de sete si arsita soarelui, incat ajung sa vada lucruri care in realitate nu exista…
    Asa si tu, INTRAND in tine, si ajungand in desertul inimii, ai ajuns sa iti „contempli” niste „tare”, si „neputinte” care in realitate NU EXISTA in sufletul tau…

    Si ca sa nu patesti vreo „vatamare” serioiasa DEPARTEAZA-TE cxat mai repede de HOTARUL dintre cele doua taramuri, si IESI imndiat din REVERIA primejdioasa a introspectiei acesteia…si BUCURA-TE de CEL care a RASARIT prin NASTEREA SA ca o LUMINA MARE IN intunericul nestiintei oamenilor…

    Hristos s-as NASCUT!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: