Brunhilda, o prințesă poznașă (I)

Decembrie 26, 2012

Brunhilda a apărut atunci când eu eram deja mare, și nu mai aveam nevoie, cel puțin teoretic, de povești. Doar că am un deficit important la capitolul „mama, vreau o poveste”, pentru că mama nu a fost pe acolo când aveam nevoie cel mai tare de povești. Deci, citesc povești și la această vârstă înaintată și, pentru că anul ăsta am primit cel puțin zece pixuri, în 2013 am hotărât să scriu o poveste pentru mine. Și pentru alții care au de recuperat.

Brunhilda este o prințesă teutonă. Da, da, vine din Teutonia, o țară cu păduri MAAAARI de brazi, culmea, toți împodobiți cu globuri și cu beteală fel de fel. Anul ăsta, Brunhi a stat tot Crăciunul vizavi de un brăduț și și-a adus aminte de țara ei, pe care a părăsit-o acum mai bine de zece ani. Nu îi pare rău că a plecat, ea a vrut să plece în căutarea unei aventuri extraordinare.

Cum ziceam Brunhi a intrat în viața mea și a trântit tare ușa (voi să nu faceți așa, că nu-i bine să sară ușa din toate balamalele!). Păi de ce? Prințesă prințesă, dar unde-i sunt manierele? E bine, a trântit ușa ca să o bag în seamă. Aaaa, eu am făcut de multe ori asta, merge întotdeauna. Oricum, nu poți ignora o prințesă, mai ales când apare cu o coleretă aurie. Dar să vă spun un secret. Șșșș. Brunhilda e mică de tot. Este o …șoricică.

Dacă nu trântea ușa, nici n-o vedeam! Așa mică este. Mică și vioaie, știe tot, este peste tot și încearcă tot felul de lucruri noi. Azi a învățat să-și facă manichiura. Iubește musafirii, îi place când vine Denisa la noi la palat – de când a apărut Brunhi, a trebuit să ne transformăm în casă regală în toată regula. Denisa i-a adus o dată niște trandafirași împletiți pe care să și-i pună la totoși.

Păi, nu avea cum să vină tocmai din Teutonia fără totoși, s-o apere de frig… Cum, să vină cu conduri de cristal zici? Păi dacă se sparg? Nu, nu, totoși împletiți fin, dintr-o lână specială de … de… de scoică (în Teutonia scoicile au blăniță) tocmai de bunica Brunhildei, Brunhi-Buni. Găsise Brunhi-Buni niște scoici speciale, Clitemnestra se chema specia, maro cu irizații bej. Și chiar așa sunt totoșii Brunhildei. Durează o viață sau chiar mai multe, Brunhi a jucat și fotbal cu ei și nu li s-a deșirat niciun fir. Și sunt foarte șic, Brunhi îi poartă la rochia roșie și colereta aurie, au un aer rustic și rafinat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: