Victimă

Ianuarie 9, 2013

„În cea mai adâncă înfrângere a omului există ceva ce nu depinde de cel care l-a înfrânt. Consimţământul victimei. Şi câtă vreme acest consimţământ lipseşte, învingătorul cel mai vanitos se simte limitat şi frustrat, destinul cel mai implacabil încetează de a fi atotputernic, un „da” suspinat care nu vine lasă opera lui imperfectă. Ei bine, orice s-ar întâmpla, ne rămâne măcar asta: să nu ne dăm consimţământul.”

(Octavian Paler, Rugaţi-vă să nu vă crească aripi, Polirom, Iaşi, 2010, p. 21)

3 Răspunsuri to “Victimă”

  1. Roxana said

    Exista si atasamentul victimei fata de agresor. Sindromul Stockholm spune chiar ca victima poate simpatiza cu agresorul, poate deveni dependenta de el. Agresorul este cel care are puterea, autoritatea si forta de care se foloseste pentru obtine diferite beneficii lumesti, iar victima este cea lipsita de posibilitatea sa se apara. Singura arma pe care o are este impotrivirea. E greu in viata sa nu-ti dai consintamantul atunci cand esti infrant, cand esti constrans, cand nu ai iesire, cand viata altora depinde de tine. De multe ori aceasta atitudine este blamata de societate. Traim intr-o lume in care agresorul este protejat, iar victima invinovatita, si asta se intampla in toate domeniile si la toate nivelurile. Legea este facuta pentru cei puternici, iar cei puternici sunt foarte solidari in asi apara „drepturile”. Si asta se intampla intr-o tara crestina.

    • Diana said

      Roxana, dacă mă comport ca o victimă la un moment dat voi atrage un agresor, e firesc. Sunt oameni care atât se plâng şi se lamentează că îmi vine să îi pocnesc, deci devin un agresor faţă de ei. Dumnezeu ne creează liberi şi puternici, ne dă tot ce ne trebuie. Dar este mai uşor să mă văd victimă, pentru că nu este necesar să îmi asum responsabilitatea pentru viaţa mea. Responsabilitatea pentru viaţa mea este a agresorului. Fiecare ne facem viaţa aşa cum vrem. De multe ori este riscant să nu fiu victimă, să nu fiu plăcută şi să fiu eu însămi, un risc pe care nu vreau să mi-l asum. Mă ratez în confort. Şi este stupid, pentru că nu am fost creată pentru ratare, ci pentru împlinire. În privinţa celor „puternici”, avem ceea ce suntem. Şi toate victimele răspund de faptul că există agresori.

  2. Roxana said

    Ceea ce spui tu este foarte corect. Situatiile concrete de viata sunt insa atat de complicate, de variate, cu atatea necunoscute, incat ceea ce este logic, normal si firesc in teorie, devine uneori foarte greu de pus in practica. Numai daca te pui in pielea fiecaruia in parte ajungi sa intelegi cam cum stau de fapt lucrurile. Nu este asa de simplu cum pare …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: