Un an

Martie 4, 2013

Sâmbăta asta am împlinit un an de terapie. Paharul de vin l-am băut abia ieri. Nu credeam niciodată că voi ajunge să sărbătoresc asta. Am ales s-o fac. Să sărbătoresc încrederea, siguranţa, acceptarea şi sprijinul pe care le-am primit anul ăsta. Şi afecţiunea. Şi pe tata, pe care îl primesc înapoi după foarte foarte mulţi ani.

Ţin minte că era zăpadă şi începuse să se încălzească, iar pe 2 martie am intrat înspăimântată într-un cabinet luminos, de lângă parc, unde am primit încurajare, am fost şi certată şi am lăsat, pentru prima oară, ceva cu care îmi ţinusem companie mulţi ani. După o lună mă angajam. Şi mai ţin minte că coachul meu stătea pe canapea, la grup, şi a zis: vine primăvara. A respirat adânc şi a dat apoi tot aerul afară. Pe vremea aia nu ştiam să respir. Şi aveam o cantitate mare de somatizări. Nu au dispărut de tot, dar eu sunt mai conştientă de ele. Şi respir mai des. Acum, după un an, am încredere că vine primăvara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: