Nevoia

Iunie 13, 2013

Sper să revăd postul ăsta data viitoare când o să îmi spun că nu am nevoie de nimeni. Eu sunt o persoană superficială, trăiesc pe scenă mai mult de 100% din timp. Joc şi, desigur, câştig. Ce? Joc, evident. Aştept să primesc şi rămân într-un gol. Da, aştept, pretind. Nu cer.

Marţi s-a întâmplat ceva, poate a fost rezultatul unui proces. Am intrat în mine la un nivel profund, iar un feedback dat cu o infinită blândeţe a făcut să înlocuiesc o imagine a izolării cu una a lui împreună în bucurie.

Cred că vindecarea nu este posibilă fără celălalt. Vindecarea nu este o suită de lucruri pe care le învăţ şi le aplic mecanic şi/sau disciplinat. Este un proces al inimii asistate de înţelegerea, compasiunea şi iubirea celuilalt.

Este foarte simplu să plâng de furie şi de oftică. Chiar pot face în aşa fel încât să primesc atenţie în contextul ăsta. Dar nu primesc mângâiere. Iar nevoia este de mângâiere. De celălalt. Pentru a intra, a rămâne şi a respira dinăuntru am nevoie să accept că celălalt îmi poate oferi, mă poate iubi şi mă poate susţine. Şi, cu nădejdea în toate astea, să respir viaţa şi atât. Un atât foarte mare.

6 Răspunsuri to “Nevoia”

  1. Roxana said

    Cred ca ne legam mult prea mult de celalat, indiferent cine este „celalalt”. Suntem prea dependenti de altii. Stiu ca nu putem trai ca pustnicii, izolati, si ca dorim sa fim iubiti cat mai mult, si de cat mai multi. Dar daca ramanem singuri in pustia marilor orase, si nu mai avem iubirea oamenilor, ci ne ramane „doar” iubirea lui Dumnezeu, putem fi fericiti, putem supravietui?

    • Diana said

      O legătură nu înseamnă dependenţă, ci interdependenţă. Şi pentru mine este ceva de mare mândrie să nu am nevoie de nimeni. Dacă rămân singură înconjurată de oameni fiind, înseamnă că am nevoie să mă deschid ca să populez pustia din mine. Şi iubirea lui Dumnezeu îmi este reflectată şi transmisă prin celălalt, majoritatea mănăstirilor sunt de obşte, deci a fi împreună, interdependenţi nu dependenţi, ţine de condiţia noastră umană. Eu am supravieţuit 30 şi ceva de ani, de acum am de gând să trăiesc…

  2. Livius said

    Așa este, vindecarea este posibilă DOAR cu ajutorul celuilalt și are loc într-un ritm accelerat atunci când TU VEZI în CELĂLALT pe DUMNEZEU… Astfel, celălalt este CHEIA ELIBERĂRII TALE, oricine ar fi EL, dar mai ales când CELĂLALT ESTE IUBITUL TĂU BĂRBAT… Iată cum o schimabre simplă de perspectivă, o simplă schimbare a punctului de VEDERE, face ca aparenta dependență de celălalt să se prefacă alchimic în INTERDEPENDENȚA AMÂNDURORA întru UNICUL CELĂLALT: DUMNEZEU… IUBIREA, LUMINA și LIBERTATEA

  3. Roxana said

    Interdependenta presupune in acelasi timp existenta altuia care sa-si doreasca acelasi lucru, situatie care se intalneste foarte rar in ziua de astazi. Asta presupune sinceritate, deschidere, jertfa si multe altele. Cati sunt dispusi sa traiasca astfel, sa se „sacrifice”, in situatia in care numitorul comun este egoismul, si a-si face voia propie, tarandu-l si pe aproapele in aceeasi mlastina?
    Nu putem obliga pe nimeni sa se schimbe. Multi, daca vad ca lucrurile functioneaza foarte bine si pe baza de dependenta – a altora fatade ei – nu fac decat sa profite de acest lucru, simtindu-se foarte multumiti.
    Pana la schimbarea perspectivei si a prefacerii „alchimice”, omul trebuie sa vrea sa se schimbe, si sa faca eforturi serioase pentru asta. Altfel, pana acestea se vor intampla, va functiona in continuare cu multe succesuri dependenta sau izolarea ca relatii/nonrelatii intre oameni.

    • Diana said

      Da, asa e. Pe celalalt nu am cum sa-l schimb, pot incepe o schimbare in mine. Straniu, dar cand eu ma schimb si celalalt se schimba. Fizica cuantica…

  4. Roxana said

    „Straniu, dar cand eu ma schimb si celalalt se schimba”.
    Da, cred ca asta este de fapt cheia rezolvarii oricarei situatii, si cred ca functioneaza cand intr-adevar schimbarea mea s-a facut in mod real, pentru ca si celalalt sa aiba sansa sa se schimbe.
    Pana la urma tendinta de a da vina pe celalalt nu duce la niciun rezultat. Ca atunci cand aratam cu degetul spre cineva, si alte trei degete sunt indreptate spre noi.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: