August 30, 2013

Mi-e frică de moarte, de sfârşit, de multe ori atât de frică încât, atunci când vorbesc, ultima silabă a cuvintelor nici nu se mai aude. Azi cineva preţios din viaţa mea mi-a povestit ceva. Să vă zic. Era la universitate cu băieţelul ei care anul ăsta trece a patra. În piaţă, la statui, cineva pusese nişte  panouri pe care scria BEFORE I DIE şi dedesubt oamenii completau fraza, cu dorinţe, evident. Copilul a scris şi el: EU NU MOR. Şi, chiar înainte să mă apuc de scris, mi-a trecut prin cap că copiii nu mor niciodată. Ei sunt pur şi simplu. Şi cât sunt în contact cu copilul din mine, sunt şi cu Cel ce este. Cum aş muri? Mi-e bine acum, sunt mai liniştită, cu nodul de lacrimi din gât cu tot. Cred că sunt aproape de moarte şi expusă fricii când sunt un adult dezlegat de copilul meu, şi de esenţa mea. Cam aşa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: