poveste

Mai 14, 2014

a fost odata ca niciodata

o tara intunecata.

de cand barbatii plecasera la razboi

nu se observa nimic diferit. 

doar intunericul coborase in inimile celor ramasi

intr-o acasa pustie.

femeile faceau treburi de barbati –

carau apa, spargeau lemne, 

carpeau acoperisurile care cadeau. 

flamanzeaus dupa afectiune

si cumparau ciocolata calda de la supermarket.

copiii cresteau repede, 

cu bomboane de fast-love, 

se cresteau unii pe altii iar uneori, 

cand mamele lor se copilareau 

ca sa ia o farama de iubire, 

invatau sa aiba grija de ele ca niste soti.

iar batranii…

batranii se foiau si sperau sa tot vada familii,

ca sa nu-si mai simta copiii orfani.

si iata ca, intr-o buna zi, 

cei mult-jeliti s-au intors.

iar noi nu stim ce sa facem.

nu stim sa va iertam 

ca, asteptandu-va pe voi, 

ne-am pierdut pe noi

in toate secundele timpului. 

nici nu mai gasim

sufletul cu care s-o facem. 

este la mii de kilometri distanta

la razboi, de unde tocmai ati aparut.

nu stim sa va iertam

ca nu mai suntem.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: