Cu totul si cu totul de aur

Mai 23, 2015

Uneori mi-e dor de copilărie

Când mama îmi spunea povesti

Iar eu căscam ochii a uimire.
„Cu totul și cu totul de aur”
Cum, chiar așa?
Chiar așa.
Adică, chiar cu totul și cu totul?
Chiar cu totul și cu totul.
De aur?
De aur.
Mi-as fi dorit o realitate așa.
Sa nu ii mai vad pe ai mei chinuindu-se.
O realitate fără linoleum.
Și totuși, acum mă uit înapoi
Și vad ca nu mi-a lipsit nimic.
Mă gândesc ca nu voi avea o realitate cu totul și cu totul de aur.
Mai degrabă cu nițică tabla și plastic.
Dar nu „cu totul și cu totul”.
Iar aurul, unde va fi?
Poate ca în momentele de iubire.
Atunci când cumpăr flori nu ma gândesc ca se vor ofili.
Poate chiar acolo, în miezul linoleumului.
În bucuriile mărunte
Și în ce avem deja.
Da, chiar așa.
De aur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: