fara titlu

Iunie 26, 2015

Uneori viața are gust de dude,

Nu făcute, ci mâncate
Molcom, sub pomul copilăriei.
Sucul o zbughește la joaca
Printre papilele mele gustative,
Iar când sta puțin,
Îl pup pe obraz
Repede, copilărește,
Strigând „piua”.
Uneori viața e făcută doar din ce contează,
Adică dintr-un buchet de flori
Colorate,
Întins cât o tavă,
Ce cuprinde și ceva imortele,
Ca să-mi aduc aminte de cei ce mi l-au dăruit.
Pe aleea ei
O fetiță creață
Îmi striga „bai”
Zâmbindu-mi de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna.
Într-o cameră
Primesc o prăjitură de ciocolată belgiană
Așa,
Să prind puteri pentru a fi eu însămi.
Și, din când în când,
Mă așez pe o bancă,
S-o respir
Recunoscătoare că suntem amândouă prin preajmă.

Outfit

Iunie 24, 2015

Azi vreau sa ma simt turcoaz

O femeie frumoasa.
Sa port o cămașă larga,
Din pânză topită,
Cusută stângaci de generațiile-mi de strămoși.
Are mânecile prea lungi pentru mine,
Ca în copilărie,
Când ma alintam în hainele mamei,
Ca în bratele ei.
Și niște pantaloni scurți
Cu dungi subțiri,
Sa zburd pe plaja aerisita a vieții.
Îmi prind la butoniera inimii
Un crin galben,
Pentru contrast și armonie
Cu strălucirile zilei.
Îmi pun sandalele de pe raftul de sus,
Din pânză cu buline.
Ele închipuie lumea – marea, munții, pădurile, câmpurile de floarea soarelui, rapiță și maci
Cu care îmi încalț sufletul
Ca sa-l apar de monotonie și inchistare.
La sfârșit,
Îmi pun pe cap
O pălărie de respirații
Cu panglica din chiote
Cuminte innodata intr-o strângere de mana.
Viata îmi zâmbește ca un sărut.

oare mai ramane ceva?

Iunie 24, 2015

Oare mai rămâne ceva din mine

În toate locurile prin care am trecut?
După ce îmi strâng lucrurile
Și biroul este gol,
Doar pe tastatura
Mai sunt amprentele mele.
Fără grija, menajera le va șterge curând.
Se va face curat ca de obicei,
În rutina clasică.
Pe scaunul meu
Se va cufunda altcineva,
Munca este în siguranță,
Predată și preluată în timp util.
Toate măsurile au fost luate
Pentru a se asigura o productivitate fără rest și virgula.
Câțiva atomi din mine
Vor mai stărui în aer,
Poate câteva zile –
Ăștia sunt volatili
Ca o femeie iubareata –
Apoi se vor instala rudele binecunoscute ale uitării:
Ziua, săptămâna, luna și unchiul lor, anul.
Familia va deveni din ce în ce mai numeroasa,
Pana când mă voi pierde-uita prin arborele ei genealogic.
Locurile prin care am trecut
Au rămas în sufletul meu,
Fiecare cu câte ceva – o bucurie și poate mai multe dureri.
(dacă ar fi fost invers încă as fi acolo)
Mai întâi, un stor tras insistent și violent –
Aici muncim, nu privim copacii,
Nici nu inhalam aerul parfumat de
Trilurile păsărilor.
Geamul și ușa se trântesc periodic,
Ca la pușcărie,
iar la sfârșit menționează clar
cât ai făcut,
cât ai lipsit și mai ales
de ce ești așa leneșă și nu ne dai tot ce vrem.
Apoi, un șobolan care-si bagă degetele în ochi și își strânge blana mai bine pe el
Când vine la servici,
Doar-doar o găsi puțin sens
În miile de euro pe care le gestionează.
Trage lângă soba unei umanități care lipsește.
Pretinde ca totul e prosper
De dragul profesionalismului.
Firma considera ca angajaților li se cuvine apa,
Dar deocamdată apa nu e,
Deci sa ne cumpărăm.
Paradoxal, asta ne-a unit
Alături de momentele în care vinovăția e în reflux către noi
Și suntem puse la zid
Pentru niște nimicuri.
„Eu nu greșesc niciodată”.
Doamne, cum ar fi fost
Fără prăjitura cu ciocolata belgiană,
Fără pranzurile în bucătărie,
Filmele văzute împreună
Și faptul ca ne pasa pur și simplu unii de alții?
Poate c-ar fi fost mai scurt.
As fi plecat mai repede
Și acum n-aș fi motivată sa schimb lucrurile.
Mult timp am adus locurile prin care am trecut
Acasă.
Acum nu le găsesc aici,
Așa cum nu descopăr în ele
Prea mulți atomi de acasă.
Ma bucur ca am o acasă
Și ca este ceva în mine
Care ma îndeamnă s-o iau și s-o pun
În toate locurile prin care trec.

Despre sensibilitate

Iunie 22, 2015

De curând am scris acest text, aflandu-ma intr-o secventa de viata în care invat sa-mi accept sensibilitatea. O prietena mi-a spus ca ar trebui citit de mai mulți oameni, asa ca ii dau drumul în mediul virtual 🙂

Draga mea adolescenta sensibila,

Ma bucur ca-ti scriu, caci ești importanta pentru mine. Sper din tot sufletul sa ai o viata frumoasa și sa-ti împlinești rostul, aducând valoare și profunzime lumii în care trăiești. As vrea sa-ti povestesc despre mine, incurajandu-te sa-ti exprimi sensibilitatea.

De multe ori, dacă îți iei suficient timp, ziua ta începe cu parfumul dimineților și cu prospețime. Cu aroma cafelei cu inghetata și scorțișoară și cu un dus îmbelșugat și parfumat. Când ieși pe strada îți bucuri ochii cu iarba verde și fragila și mângâi cu privirea pisoii moi și mici aciuati la cealaltă scara a blocului, ce descoperă zglobii lumea.

Mult timp am crezut ca toate acestea sunt inutile și le-am alungat din sufletul și din viata mea, umplandu-mi programul zilnic cu eficienta, rezultate, obiective atinse și viteza. Mi-am mascat sensibilitatea în spatele eficientei și a pragmatismului. Acum îmi dau seama ca ele nu se exclud și as vrea sa le mulțumesc, atât eficientei cât și pragmatismului, ca m-au protejat și m-au ajutat sa îmi iau un serviciu și sa-l păstrez. Sensibilitatea este un lucru prea important pentru a-l exclude din viata noastră. Ne ajuta sa ne simțim, sa ne intuim și sa ne apropiem. Fără ea nu as simți ca ma doare ceva și nu as lua masuri, nici nu as putea simți plăcerea și bucuria. Ma protejează. Fără ea, comunicarea reala nu este posibila, nici empatia. Nu avem cum sa ne înțelegem unii pe ceilalti. Ai grija de sensibilitatea ta, este prețioasă. Știu ca este asociată cu vulnerabilitatea, cu slăbiciunea și cu fragilitatea. Dar are în ea, bine ascuns, un miez de relație și de creativitate, adevărata putere. Și, pentru ca este o putere, trateaz-o ca atare! Este o calitate a ta, îți îmbogățește viata și face lumea mai frumoasa.

Sa n-o lași sa stea, ci sa lucrezi cu ea, sa o scoți în lume. Cu ea se creează aromele, felurile de mâncare, picturile și hainele. Ea te va ajuta sa ii tratezi pe oameni asa cum sunt, cu importanta și compasiune, fără a uita de tine. Plecând de la ea, poți defini mai clar și poți creste calitatea vieții tale.

Draga mea sensibila, îți propun un toast: pentru puterea ta de a face lumea un loc mai bun!

Cu drag,

Diana

Ducere

Iunie 17, 2015

Sa știi

Mi-e greu fără tine.
Mi-a luat putin
Sa mă obișnuiesc
Lângă tine,
Pas în pas.
Îmi plăcea ca încăpeam împreună
Pe aceeași treapta a scărilor rulante.
Acum tălpile mele
Neprotejate de cizme,
Sunt mai aproape de asfaltul
Locurilor unde am fost împreună.
Iar când ajung acolo
Îmi spun povestea
Stratului lor de durere,
Durerea a ceea ce nu mai este.
Îmi spun,
Mai ții minte,
Noi am mai fost pe aici
Apoi se opresc timide-
Am niște tălpi bine educate,
Știu ca nu-i frumos sa vorbești
Despre persoane de care ti-e dor
Mai ales în public,
Prin centrul vechi
Sau la mall.
Se rușinează.
Oftează putin.
Simt cuiele pe care calc.
Mă trag de mânecă în fiecare zi,
Cu încăpățânarea unui copil
Ce are de primit răspuns
La o întrebare importanta:
Unde este?
Ce mai face?
Oare doar atât a fost?
Unde s-a dus?
Când vine înapoi?
Ne mai tine minte?
Chiar a plecat de tot?
Copilul meu curios,
Sper,
Sa renunți după un timp
Și sa nu mai aștepți răspunsuri pe care eu nu le știu.
Sa știi,
Mi-e greu fără tine.

Inceput de liniste

Iunie 16, 2015

Sufletul meu începe sa se liniștească

După ultimele zile de vuiet.
Simt ca se lungește
Într-o cana cu ceai
Din miros de tei.
Face SPA în juma de ora de rugăciune
Și fitness cu ceva mătănii.
Începe sa audă lumea din jur,
Pic cu pic,
Inspir cu expir,
Secunda cu ora.
Își simte porii,
Cum se deschid,
Primesc,
Și țin în ei.
Îmbogățesc,
Apoi dau mai departe.
Se sprijină pe un baston de odihnă,
Privește lacul zilelor ce urmează,
Încet-încet
Simte încredere,
Se desprinde,
Plutește.
Sufletul meu
Se
Trăiește.

Dragii mei,

Sambata viitoare, intre 9 și 17, va avea loc a treia ediție a Conferinței Naționale de Eneagramă, la București. Conferința este organizata de Centrul pentru Dezvoltare Personala si Coaching Măiastra, iar eu imi voi sustine lucrarea de absolvire a formarii în coaching profesionist.

Eneagrama este un sistem psihologic complex și profund (nu unul astrologic) ce pornește de la cele 7 păcate capitale. Este o harta a psihicului uman ce ne permite o cartografiere exacta a motivațiilor, fricilor, punctelor noastre de excelenta și direcției noastre de dezvoltare. La conferința vor participa coachi, psihologi, terapeuți, manageri dar mai ales persoane care își doresc o reinnoire profunda a vietii. Taxa de participare este de 60 de lei iar detalii suplimentare găsiți pe coachingmentoring.ro, accesând secțiunea Evenimente.

În săptămâna ulterioara conferintei se vor organiza ateliere de seara gratuite, pentru evaluarea tipului de personalitate și descoperirea direcțiilor de dezvoltare.

Vă aștept cu drag sa ne cunoaștem și sa punem inceput bun unei creșteri profunde.

raceala

Iunie 7, 2015

Vine un moment al insingurarii,

Străină de ce a fost rău
Și chiar și de ce a fost bine.
Când mă concentrez doar
Pe tălpile mele mulate pe asfalt,
Ca sa nu mai dau în atâtea gropi
De frica și de răutate.
Vine o vreme confortabilă,
Când stau pe marginea vietii,
Beau un frappe
Și ma uit de doua -sau mai multe-ori
La ce vreau sa las sa intre în mine.
Și poate ca, da,
Este vremea când trebuie sa fiu mai intai batrana,
Pentru a întineri apoi.