Ducere

Sa știi

Mi-e greu fără tine.

Mi-a luat putin

Sa mă obișnuiesc

Lângă tine,

Pas în pas.

Îmi plăcea ca încăpeam împreună

Pe aceeași treapta a scărilor rulante.

Acum tălpile mele

Neprotejate de cizme,

Sunt mai aproape de asfaltul

Locurilor unde am fost împreună.

Iar când ajung acolo

Îmi spun povestea

Stratului lor de durere,

Durerea a ceea ce nu mai este.

Îmi spun,

Mai ții minte,

Noi am mai fost pe aici

Apoi se opresc timide-

Am niște tălpi bine educate,

Știu ca nu-i frumos sa vorbești

Despre persoane de care ti-e dor

Mai ales în public,

Prin centrul vechi

Sau la mall.

Se rușinează.

Oftează putin.

Simt cuiele pe care calc.

Mă trag de mânecă în fiecare zi,

Cu încăpățânarea unui copil

Ce are de primit răspuns

La o întrebare importanta:

Unde este?

Ce mai face?

Oare doar atât a fost?

Unde s-a dus?

Când vine înapoi?

Ne mai tine minte?

Chiar a plecat de tot?

Copilul meu curios,

Sper,

Sa renunți după un timp

Și sa nu mai aștepți răspunsuri pe care eu nu le știu.

Sa știi,

Mi-e greu fără tine.