Ducere

Iunie 17, 2015

Sa știi

Mi-e greu fără tine.
Mi-a luat putin
Sa mă obișnuiesc
Lângă tine,
Pas în pas.
Îmi plăcea ca încăpeam împreună
Pe aceeași treapta a scărilor rulante.
Acum tălpile mele
Neprotejate de cizme,
Sunt mai aproape de asfaltul
Locurilor unde am fost împreună.
Iar când ajung acolo
Îmi spun povestea
Stratului lor de durere,
Durerea a ceea ce nu mai este.
Îmi spun,
Mai ții minte,
Noi am mai fost pe aici
Apoi se opresc timide-
Am niște tălpi bine educate,
Știu ca nu-i frumos sa vorbești
Despre persoane de care ti-e dor
Mai ales în public,
Prin centrul vechi
Sau la mall.
Se rușinează.
Oftează putin.
Simt cuiele pe care calc.
Mă trag de mânecă în fiecare zi,
Cu încăpățânarea unui copil
Ce are de primit răspuns
La o întrebare importanta:
Unde este?
Ce mai face?
Oare doar atât a fost?
Unde s-a dus?
Când vine înapoi?
Ne mai tine minte?
Chiar a plecat de tot?
Copilul meu curios,
Sper,
Sa renunți după un timp
Și sa nu mai aștepți răspunsuri pe care eu nu le știu.
Sa știi,
Mi-e greu fără tine.
Anunțuri

2 răspunsuri to “Ducere”

  1. floriploiesteanu said

    Dumnezeu sa-l lumineze sa se intoarca, fiindca (poate nu stie) face greseala vietii. Cu consecinte dintre cele mai grave pentru toti, dar si pentru el.

    • Diana said

      Eh, poate ca nu. Pentru mine 🙂 și jelania asta trebuie sa iasă cumva, mai bine sa iasă artistic. Mulțumesc pentru gândul bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: