Legănel

Iulie 13, 2015

Îmi fac sufletul căuș,

Cald, ca un cuib.
Le iau pe fiecare, una câte una,
Ne
Putințele mele.
Fiecare are momentul ei
În care se da în cuib.
Se așează încetișor
Pe un pat de puf cald de păpădie –
Sau e puf de cloșcă? –
Și începe sa respire.
Mai întâi cu frica –
Are și noduri în gât, iar eu
O încurajez sa nu și le mai înghită.
Chiar și cu noduri,
Sa înceapă sa respire.
Îmi zice ce tare a durut-o,
Își arată pielea îngroșată de atâtea poveri.
Eu o ascult,
N-o mai cert.
E și ea mică.
Îmi legăn neputințele,
Doar doar or adormi puțin,
Or respira pe nas,
Si-or trage mucii
Și
S-or simți iubite.

2 Răspunsuri to “Legănel”

  1. Gabriela said

    Draga mea, eu… te prețuiesc asa cum ești si cred ca va ieși soarele si pe strada ta. CREDE NUMAI! Te îmbrățișez cu căldură si sinceritate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: