Dezbinarea noastră cea de toate zilele

octombrie 3, 2018

Scriu în cap acest articol de câteva zile deja. Îl foiesc de pe o parte pe alta. Oare o fi bine că îl postez aici? Că resuscitez acest spațiu? Comentariile la acest articol sunt închise. Nu le voi aproba, pentru că nu am timp, nici energie, și oricum cei care vor să comenteze o pot face în mii de alte feluri.

Țin minte că era iarnă și eram în clasa întâi. Era teribil de frig și întuneric, așa îmi amintesc. Oamenii erau speriați. Părinții mei se temeau pentru unchii mei, care participau la revoluție. Din acea perioadă îmi amintesc straturile de haine pe care le aveam mereu pe mine și care mă enervau teribil. Fusesem pionier o toamnă – am și acum poza, ciufulită, cu ciorapii albi căzuți și cu un buchet mare de crizanteme albe în mână. Nu urma să mai fiu vreodată. Poate că, dacă o întrebați pe mama, ea își va aminti că nu era mâncare și hârtie igienică. Și frigul. Ei bine, la noi în casă nu a fost vreodată frig, deci probabil este vorba despre un frig interior.

De atunci am reținut că oamenii au murit ca eu să pot vota. Și m-am dus la vot. Chiar și când nu am avut cu cine. Nu că asta a schimbat mare lucru, după câte putem vedea. La un moment dat, eram studentă și o profesoară pe care o admiram ne-a spus să mergem la vot ca să nu se închidă granițele țării și să avem un serviciu asigurat. Am absolvit limbi străine. Poate unii dintre voi știu la ce an mă refer. Am fost la vot și atunci. Majoritatea dăților oamenii cu care votam nu câștigau. Și asta se vede cu ochiul liber. De la un timp sunt mamă și nu am timp, nici energie, pentru scena politică. Și așa am insomnii, mă tem că, dacă mă uit prea mult la ei, puținul meu somn se va transforma într-un coșmar.

Fiecare moment de vot a ajuns, pentru mine, un moment în care văd cât de adânc și profund suntem dezbinați. Sau cel puțin suntem manipulați să devenim astfel. Citesc toate contractele, sunt antreprenor, am prieteni antreprenori, mă întristez la fiecare păcăleală pe care mi-o trage peste ceafă statul român, la fiecare mânărie pe care o fac angajatorii din ce în ce mai impertinenți ca să mă vând cât mai ieftin și să mă exploateze cât mai mult. Și prietenii mei sunt antreprenori. Citesc și învață pe brânci, trag de bani ca de gumilastic, le cumpără copiilor lor ce e mai bun și mai sănătos, chiar dacă și anul acesta vor amâna un proiect chiar mai important. Dau tot ce pot, așa cum făceau și părinții mei și, probabil, părinții părinților lor.

Să revenim acum la momentul prezent. Eu m-am obișnuit deja că clasa politică este dominată de lichele. Locul lor este în altă parte și nu, această altă parte nu este un hotel de lux din Dubai. Oameni cu mii de fețe, care ne înverșunează în jurul unei idei care este incontestabilă pentru noi. Iar pe dedesubt strecoară binele lor. Deși dintre scutece, m-am prins că la întrebările vagi adresate de aceste lichele care vor să scape de pușcărie trebuie să răspund nu. Oi avea eu baby brain, dar nu sunt chiar proastă non-stop. Și nu îi cred când spun că vor să apere orice valoare a neamului, pentru că niște lichele nu pot promova moralitatea. Și-ar da singuri foc și, precum vedem, se pricep excelent să n-o facă.

Vă asigur că îmi cunosc bine prietenii. Prietenii mei care boicotează referendumul sunt oameni educați, heterosexuali, cu copii, care își iubesc copiii așa cum sunt și nu cred că i-ar încuraja vreodată să facă o schimbare de sex sau să adopte o „sexualitate fluidă”. Sunt foarte preocupați de educația copiilor lor, investesc în cărți și în jocuri și aleg cu grijă instituțiile de învățământ unde își dau copiii. Și ei, ca și mine, s-au prins de cele de mai sus.

La fel, prietenii mei pro referendum sunt oameni excepționali. Și ei dau tot ce pot, își dau copiii la școli bune, au grijă de ei ca de ochii din cap. Până aici, nici o diferență.

Și poate că nu este nicio diferență. Poate că, și unii și ceilalți apărăm aceleași lucruri. Așa că am face bine să nu ne mai luăm unii pe ceilalți de gât, ca să le dăm satisfacție unor lichele. Ajungă zilei necazul ei.

Pentru a încheia circular, chit că veți răspunde cu DA sau cu NU la întrebarea VAGĂ pusă de lichelele care ne conduc, eu vă îndemn să mergeți la vot. Chiar dacă îl anulați. Dacă nu din alt motiv, pentru acei oameni care au murit ca noi să putem merge la vot. Încă.

Reclame

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: